Circumstante exceptionale – in special profunzimea si acutizarea crizei financiar-economice – au contribuit la propulsarea unui om exceptional, Barack Obama, la Casa Alba. Vor constitui insa tocmai aceste circumstante barierele din calea succesului sau? Va triumfa spiritul sperantei, care l-a adus la putere pe Obama, impotriva vantului disperarii economice si sociale? Sau frica resimtita in Occident fata de o recesiune globala va contamina si Asia, destabilizandu-i gigantii, China si India?
Acestea sunt problemele majore ce ne bantuie, in timp ce presedintele ales isi pregateste poporul american pentru perioada urmatoare, in mod obligatoriu una dificila.
Aceiasi americani care exultau in noaptea de 4 noiembrie sunt acum cuprinsi de teama, pe masura ce dificultatile economice devin tot mai palpabile pe zi ce trece, iar ei devin martorii consecintelor crizei pentru vecinii lor, daca nu chiar pentru ei insisi. Confruntat cu necesitatea urgenta de ameliorare a suferinteor atator americani, Obama stie foarte bine ca "indrazneala sperantei" nu va fi suficienta pentru a face fata imensitatii provocarilor aflate in fata sa.
Lumea trece incet de la exaltarea cu care a intampinat momentul 4 noiembrie la realismul sobru al acestuia, dar este important sa mentinem o privire echilibrata asupra a ceea ce se intampla in prezent si sa evitam un risc dublu: pe de o parte – subestimarea naturii cu adevarat revolutionare a celor intamplate, pe de alta – supraestimarea abilitatii echipei lui Obama de a gasi solutii miraculoase.
Un fapt pozitiv este ca a fost depasita o mostenire tragica a istoriei americane. "Zidul culorii" a cazut la aproape 20 de ani de la prabusirea Zidului care a divizat Germania si Europa. Mandria pe care americanii – dar si africanii – au simtit-o de la alegerea lui Obama este importanta si va aduce, putem spera, beneficii pe termen lung.
America nu si-a reconsolidat (cel putin in parte) puterea "soft" doar in strainatate, a facut acest lucru si pe plan intern. somajul si criza imobiliara ii afecteaza pe americani indiferent de culoarea sau originea lor. Poate ca demnitatea nu-ti ofera un acoperis deasupra capului sau o slujba, dar ajuta la pastrarea sperantei in timpuri grele. Poti cere mai multe sacrificii si mai multa rabdare de la oameni daca ai reusit sa le castigi sustinerea si increderea.
Asistam, de asemenea, la stabilirea unui nou echilibru intre stat si piata. Dar lucrurile nu ar trebui sa mearga prea departe, pentru ca exista limite in ceea ce statul poate face, iar forta initiativei private reprezinta unul dintre atuurile-cheie ale Americii, ajunsa natiunea conducatoare a lumii datorita dinamismului, flexibilitatii si inventivitatii individuale. Mai important este insa ca, pe langa un declin al pietei si o relegitimare a statului, s-ar putea sa observam o reabilitare a politicii si a politicienilor, poate chiar a idealismului insusi.
Pentru prima data de la presedintia lui John F. Kennedy, politica este perceputa ca o actiune potential nobila. Ideea ca poti face diferenta nu doar pentru tine personal, ci si pentru tara ta si pentru lume, ca interesul personal si imbogatirea personala s-ar putea sa nu fie totusi singurele obiective in viata "celor mai buni" a inceput sa castige incet, dar sigur, teren in randurile generatiei Obama. In noaptea de 4 noiembrie, nenumarati americani si nonamericani au simtit ca idealurile pot deveni intr-adevar fapte.
Dar acest idealism renascut este in aceeasi masura un produs al sperantei si unul al fricii. Momentul in care oamenii tineri au fost tentati sa se alature revolutiei tacute a lui Obama a fost si momentul in care Wall Street a inceput sa le inchida usa in nas. Intr-o lume a bancilor si finantelor adusa in sapa de lemn de lacomia si aroganta unora dintre actorii ei cheie, nu prea mai e loc de oameni noi. Pe Wall Street se contureaza acum una dintre cele mai grave contractii din istoria sa.
Obama are de partea sa o combinatie unica de inteligenta, caracter si – pana acum – noroc. Dar are el si capacitatea de a se plasa la inaltimea unor Abraham Lincoln, Franklin Roosevelt si, concomitent, Winston Churchill? S-ar putea sa cerem prea mult de la un singur om. Insa cartile cu care joaca Obama nu trebuie subestimate. Spre deosebire de Roosevelt, el intelege perfect natura provocarilor economice carora trebuie sa le faca fata. Ca si Churchill, el beneficiaza – cel putin pe termen scurt – de sprijinul unei populatii gata sa-l urmeze intr-un climat de unitate nationala.
