La Beijing are loc cea mai mare restructurare a Armatei Populare de Eliberare (APE) de după 1950, un plan care poate bulversa echilibrul puterii mondiale.
Preşedintele chinez, Xi Jinping, a început să pună în lucru un plan vizând transformarea armatei – multă vreme concentrată pe apărarea Chinei de invazie – într-o forţă mai redusă, modernă, capabilă să-şi proiecteze puterea dincolo de graniţe. Planul, care se va încheia în 2020, este unul din proiectele cele mai ambiţioase şi politic riscante ale lui Xi Jinping. Dacă va reuşi, ar putea pregăti terenul pentru China de a executa operaţiuni de luptă în zone aflate la distanţă, cum ar fi Orientul Mijlociu şi Africa. Ceea ce va marca o etapă importantă în emergenţa naţiunii dintr-o perioadă de izolaţionism care a început cu dinastia Ming în secolul 15.
Şi va putea permite Chinei, nu numai SUA, de a contesta dominaţia militară în Asia, dar şi de a interveni militar la distanţă pentru protejarea căilor sale maritime, resurselor repatriate, asemenea altor puteri mondiale. În timp ce o armată chineză expediţionară ar putea ajuta în operaţiuni umanitare şi contra-terorismului, preocuparea pentru SUA şi aliaţilor este că Beijingul ar putea utiliza forţa într-un mod care ar intra în conflict cu interesele occidentale.
Reforma preşedintelui Xi loveşte în inima unuia din grupurile de interese cele mai puternice ale Chinei, loveşte o instituţie care a adus Partidul Comunist la putere în 1949 şi a aplicat propria regulă contra manifestaţiilor pro-democratice din Piaţa Tienanmen 40 de ani mai târziu. Planul preşedintelui este „mult mai complex şi perturbator decât reformele militare precedente care intervin în sistemul existent“, a declarat Yue Gang, colonel în rezervă şi analist, citat de WSJ.
A venit rândul „tigrilor“ militari?
Potrivit noului său plan, Xi Jinping, care conduce Comisia militară centrală – cea care comandă forţele armate ale Chinei – încearcă transferarea puterii forţelor navale, aeriene şi a rachetelor, vitale pentru ambiţiile sale de a face respectate revendicările teritoriale în Asia şi protejarea intereselor economice ale Chinei în alte regiuni. Practic, scrie WSJ, este vorba de declasificarea statutului armatei şi formarea unei noi ramuri. O deposedare de putere a generalilor superiori din armată prin dezmembrarea structurilor de comandament, inclusiv cele „şapte regiuni militare“ ale APE şi cele patru „departamente generale“ prin intermediul cărora liderii armatei au exercitat autoritatea ani de zile, rezistând supravegherii centrale.
Prin acest plan, Xi preia comandamentul direct al operaţiunilor de luptă.
Reducerile de personal care vor urma se adaugă celor şase milioane de veterani ai armatei, mii dintre ei manifestând în ultimii ani, ultima oară în iunie trecut în faţa Comisiei militare centrale din Beijing, considerând insuficientă susţinerea guvernului. Executivul a ordonat întreprinderilor de stat să rezerve 5% din noile locuri de muncă pentru militarii demobilizaţi.
Cartea Albă a apărării de anul trecut i-a conferit APE o nouă sarcină strategică pentru „prezervarea securităţii intereselor Chinei în străinătate“, dincolo de sarcinile defensive tradiţionale. Beijing, între timp, a instalat primul militar în exterior, în Djibouti, unde există deja baze militare americane şi japoneze şi care a servit ca escală pentru aprovizionarea navelor chineze şi patrulelor anti-piraterie în Golful Aden.
Pentru reducerea autorităţii armatei, Xi Jinping a stabilit un nou comandament general al armatei doar pentru forţele terestre, o forţă ce va superviza programul rachetelor şi o forţă de susţinere strategică combinând capacităţile în spaţiu, cibernetice şi războiul electronic.
Scopul ultim al preşedintelui Xi Jimping este de a permite APE să efectueze operaţiuni comune complexe combinând forţele terestre, aeriene şi maritime cu o tehnologie informatică similare operaţiunilor SUA.
