Japonia s-a confruntat la inceputul anilor ’90 cu o criza financiara asemanatoare celei traversate acum de pietele de capital la nivel global.
Autoritatile nipone au ales sa salveze toate institutiile cu probleme, sistemul nu s-a asanat, iar economia a intrat intr-o deflatie prelungita. Indicele principal al bursei a scazut constant de la 40.000 de puncte pana la minimul de 7.000, atins in acest an, in octombrie. Se va intampla acelasi lucru pe scara larga, maximul din 2007 urmand sa nu mai fie atins de principalele burse ale lumii in urmatorii 30 de ani? Nu putem sti de acum, observam insa falimentul investitiilor pe termen lung intr-un context nefavorabil. Brokerii foloseau, pana nu demult, argumentul cresterilor din perioadele de boom pentru a atrage naivii incantati de surclasarea depozitelor la termen. Nu ati vazut insa prea multe grafice cu piete in stagnare zeci de ani (vezi piata din SUA intre 1962 si 1982), iar de scadere nu vorbea nimeni anul trecut.
Va vine sa credeti, de pilda, ca cine investea la inceputul anului 1998 la BVB avea acum un randament de… 0% in dolari (conform unei analize Intercapital Invest)? E adevarat, din 2001, profitul putea fi de peste 300%, si cu ajutorul cursului de schimb, dar se vede cu ochiul liber ca nu ne aflam in acest moment intr-o conjunctura asemanatoare (am aderat deja la UE, iar economia vine dupa o crestere-record, nu dupa recesiune, ca la inceputul anilor 2000). Sfatul nostru? Evitati bursa, asa cum e bine sa evitati si creditele in vremuri de scadere economica. Cand vor fi semnale clare de revenire puteti folosi parghia imprumuturilor si va puteti reconstrui portofoliile de actiuni. Poate din 2010.
