Mulţi pescari din Satu Mare încearcă sâ captureze somnul de peste 100 de kilograme care s-ar afla în balta de la Apa. Dacă peştişorul de aur nu rămâne decât o poveste pentru copii sau subiect de bancuri, peştii uriaşi din lacul format în fosta balastieră de la Apa atrag zilnic zeci de pescari. Cei mai împătimiţi îi vânează ani întregi, sperând că „monstrul” li se va prinde vreodată în undiţă.Lacul, format în urma extragerii pietrişului şi nisipului din zonă se întinde pe o suprafaţă de 130 hectare. O bună parte din el este destinat acum turismului, pe malul lui funcţionează astăzi o adevărată bază turistică. Mulţi dintre ei vin aici pentru capturile frumoase de mârliţe, bibani, ştiuci, şalău sau somni. „Tatăl meu a lucrat vreo 20 de ani la Balastieră. Eram mic, cam prin anii ’80, când am auzit primele poveşti despre peştii uriaşi din lac. Pe vremea aceea, lacul era folosit doar pentru extragerea pietrişului şi a nisipului. Tata povestea că, de multe ori, seara, după ce mâncau, stăteau pe mal discutând liniştiţi. Din când în când, în apă se auzeau nişte zgomote, ca nişte sărituri, bătaia somnului”, povesteşte Viorel Cornescu. Muncitorii au încercat ani de zile să prindă un exemplar şi foloseau ca momeală tot ce ştiau sau auziseră de la alţi pescari: lipitori, broaşte, ficat de porc sau chiar pui de raţă. Încercau să pescuiască mai ales atunci când în sat murea câte un cal, iar hoitul era aruncat în apă. Ziceau că somnii trag la hoituri. „Cred că era în vara anului 1985 când tata a venit acasă cu o bucată imensă de peşte. Cred că avea vreo 10 kilograme. Ceea ce-mi amintesc cel mai bine este sperietura mamei la vederea cărnii. N-a vrut să accepte în nici un fel că nu-i vorba despre un monstru, ci de o bucată de somn”, mai spune Viorel. Somnul prins de cei 10 muncitori avea în jur de 100 kilograme şi a fost prins la câteva zile după ce nişte săteni aruncaseră în apă un cal mort. Ziceau că somnii trag la hoituri. Şi poate chiar aşa a fost.
Ambarcaţiuni şi muzică
Chiar dacă nu poate fi numită „staţiune”, localitatea Apa adună în fiecare vară sute de turişti atrasi de plaja nisipoasă. Aici a apărut un mic paradis al sporturilor nautice, iar pescarii, împătimiţi ai firelor întinse ale undiţelor, îşi etalează măiestria. Fiecare vilă are pontonul ei şi aproape fiecare proprietar are ambarcaţiunea lui. Locatarii se plâng uneori de zgomotul motoarelor şi al muzicii, dar consideră că fac parte din peisaj.
