Inainte de a fi un restaurant, "La Misto" este o afacere care pare sa mearga de sa bubuie. La o capacitate de 250 de locuri, localul e seara de seara plin, in conditiile in care preturile nu sunt deloc mici (10 lei ciorba, 7-8 lei garnitura, 20 lei media pentru felul principal); de fapt, este mai putin un restaurant si mai mult o industrie. Amenajat la un parter de bloc din Tineretului si extins pe o jumatate din trotuar, locul exploateaza la maximum spatiul: in interior nu exista separeuri, iar mesele sunt inghesuite ca-ntr-o cantina; la mesele dinspre bar, ghinionistii care stau la margine trebuie sa se ridice de pe scaun cand cei de la perete merg la toaleta. Din cauza aglomeratiei, muzica e ecranata de un zumzet continuu si, la tranzitul de populatie care vine si pleaca, pleaca si vine, obosesti stand.
Pe jos e gresie si, daca n-ar fi plasmele legate in buchet agatate in tavan sau tablourile pop de pe pereti, cu monstrii sacri ai cinematografului (Florin Calinescu, Robert de Niro, Charlie Chaplin etc.), locul ar semana cu "La Mama". Dar "La Mama" dai un ban ca sa mananci bine si mult si nu emiti alte pretentii; aici se pierde putin la nivelul marimii portiilor, dar se castiga la nivel de glam – cine vine sa manance aici o face pentru ca restaurantul ii apartine lui Florin Calinescu, deci vine ca sa ia o gura de "Planet Hollywood" in versiune romaneasca. Locul e un amestec de snob si popular – mai exact, de snobism pentru oamenii obisnuiti din cartiere, care nu tin la mofturi cum e intimitatea si atmosfera: baieti care vor sa-si impresioneze iubita cu o iesire intr-un loc select, aniversari ale oamenilor din firmulite, veniti cu copii cu tot, cupluri care vor sa dea un ban in plus, dar sa iasa in weekend intr-un loc orbitor etc.
Servirea e foarte prompta in timpul zilei, insa spre seara se gripeaza si da rateuri ca un motor supraturat – am asteptat 25 de minute pana sa vina berea (la un pret neasteptat de bun, 5 lei), iar baiatul cu nota ne-a uitat. Dar, chiar asa stresati, chelnerii nu devin obraznici, pastrandu-si relaxarea. Recomand mancarurile normale, romanesti (am luat o tochitura absolut onorabila, cu tot ce-i trebuie, la 18 lei). Chestiile mai pretentioase nu m-au convins: puiul Roma, cu smantana si ciuperci, costa 23 de lei, era nu doar infim ca portie, ci si nesarat si fad, ca si cum ai adauga iaurt peste carnea fiarta de pui; vita (la 23 de lei) era cam tare si nepatrunsa. In fine, ca o concluzie, daca Florin Calinescu se poate degusta sub forma de mancare si atmosfera, atunci restaurantul merita cu prisosinta; altfel, "La Misto" incepe discret sa miroasa a cantina cu plasme.
