Sarbii si kosovarii au inceput ieri la Viena primele convorbiri directe privind statutul viitor al provinciei sarbe Kosovo, in prezent administrata de ONU. Intalnirea este considerata delicata de analisti si politicieni avand in vedere ca albanezii din Kosovo, majoritari cu peste 90%, cer independenta, iar Belgradul intentioneaza sa-si mentina suveranitatea asupra unei provincii pe care o considera leaganul culturii sarbe. In ajunul intalnirii, trimisul special al ONU pentru Kosovo, finlandezul Martti Ahtisaari, insarcinat sa coordoneze ansamblul negocierilor, s-a aratat insa putin optimist.
Este imposibil ca intr-un singur an sa creezi „o societate in care toata lumea sa se iubeasca” a explicat oficialul finlandez. Ahtisaari a inceput in noiembrie trecut o naveta diplomatica intre Belgrad si Pristina, capitala Kosovo, in ce priveste statutul provinciei, dar pana in prezent nu s-a ajuns la o apropiere a pozitiilor celor doua parti. Clivajul a aparut net saptamana trecuta in Consiliul de Securitate, unde s-au confruntat presedintele sarb, Boris Tadici, si premierul kosovar, Bajram Kosumi. Oponent al independentei, dar favorabil unei largi autonomii, Tadici a sugerat ca statutul provinciei Kosovo nu va fi decis decat dupa o „perioada de gratie de 20 de ani”, propunere pe care Kosumi a respins-o categoric.
In timp ce noul statut al provinciei urmeaza a fi definit in acest an, ONU si UE se straduiesc sa nu-si afiseze vreo preferinta, dar directorul politic al Foreign Office, John Sawyers, a provocat recent furia Belgradului, lasand sa se inteleaga ca independenta pare a fi o solutie. Si de atunci Grupul de contact pentru Kosovo (Marea Britanie, Franta, Germania, Italia, Rusia si SUA), care il secondeaza pe Ahtisaari, se straduieste sa calmeze jocul.
La randul sau, ONU, prezenta la masa negocierilor la Viena, insista pentru ca guvernul kosovar albanez sa inregistreze progrese in aplicarea „normelor internationale” asa cum cere Belgradul. Este vorba despre garantarea securitatii si libertatii de miscare a celor peste 80.000 de sarbi ramasi in provincie, unde traiesc in general izolati in enclave protejate de fortele organizatiei mondiale, desfasurate pentru a asigura pacea dupa conflictul din 1998-1999.
In timp ce eforturile diplomatice merg pe modelul „compromisurilor generoase” de ambele parti, International Crisis Group (ICG), un influent grup de reflexie, cu sediul la Bruxelles, aprecia ca, desi o reglementare intre toate partile ramane de dorit in teorie, este putin probabil ca Belgradul sa accepte voluntar independenta, necesara pentru o solutie pe termen lung. Ca atare, arata ICG, Ahtisaari ar trebui sa se pregateasca pentru eventualitatea impunerii independentei.
