A plecat istoria. A ramas jocul. "Stelica Says: August 27th, 2009 at 11:57 pm de o juma’ de ora plang intr-una…" si un citat din Tolo: "Un joc de sah in miez de noapte care a deschis portile sublimului pentru lupta eroica a intregii echipe". "Eroic" a plecat din istorie, a ramas in joc. Pe vremuri existau cuplajele, doua meciuri consecutive pe acelasi stadion, o sarbatoare. Acum, s-a intamplat ca intr-o zi de joi sa am patru meciuri, in transmisii alternate, pe trei canale, de pe la 8 seara pina la miezul noptii. Tot un fel de cuplaj, in era canalelor TV-ciuperci. Dupa ce gsptv avusese extensia gsp2 in sezonul trecut, acum digisport are, cand e cazul, adica atunci cand e (inca) un meci, extensia digiplus. Ce comod iti e cand televiziunea ia evenimentele, le asaza pe genuri, le leaga intr-o ordine si le transmite cand tu ti-ai terminat (teoretic) slujba, asa incat nu-ti mai ramane decat sa zapezi.
Niciodata cantitatea n-a fost asa de dulce ca acum: era ca si cum ai avea prajituri si-n frigider, si-n camara, si pe noptiera din dormitor. Intinzi mana, iei, bagi in gura si te lingi pe degete. Cum va spuneam: patru meciuri vreme de patru ceasuri. Deschid tarziu, aleg miza. Clujul era pe trei sferturi calificat, Vasluiul avea meci tare, Dinamo juca degeaba si Steaua incepea tarziu. Meci prost, plicticos, fac o pauza si schimb pe Antena sa aflu cu cat se terminase meciul din Cehia. Dinamo avea de remontat trei goluri in deplasare, stiam ca inscrisese unul, dar asta nu insemna nimic. Cehii isi puteau permite sa si piarda, la o adica. Deschid pe Antena cand se batea un penalty. Imi zic, poate or fi reluari din timpul meciului.
Meci care trebuia sa se fi terminat. Imi ia cateva zeci de secunde sa ma dumiresc ca, absolut nescontat, Dinamo remontase cele trei goluri si acum isi juca victoria finala asupra cehilor. Cand portarul scoate salvator ultimul sut, din vecini se aude o strigatura: "Este, ma!", la mine-n casa liniste, mustatile lui Mango nu inteleg nimic, nimic nu se misca prin spatiu. Visele Argentinei aluneca prin aer si se termina prea departe, eu nu mai pot, ies din pat, las morfemicele fiinte in plata Domnului si trec sa investighez pe internet. Unde constat ca, destepti, baietii de la gsp au pus lacat pe transmisiile pe internet si cheia costa. Acum, ce-as putea sa spun: ca de obicei, sa constat ca televiziunea ofera senzatii, simulacre etc. Nu. Adevarul e ca uneori evenimentele fac sens ele insele, iar televiziunea nu face decat sa le aranjeze frumos.
Televiziunea potenteaza jocul, jocul ca fenomen social, dar prin joc nu inteleg viciul. Jocul concentreaza ca-ntr-un vaccin microbii ametiti ai viciului, atat cat sa ai impresia lui, dar nimic mai mult. Cum e posibil sa "tii cu" una dintre cele doua echipe, si nu sa fii atras de joc in sine, uite o intrebare careia nu-i pot da vreun raspuns. Dar jocul ca infruntare strange in el afecte legate de identitate, de nevoia de afectiune, irationala, care face ca eu sa "tin cu" o anumita echipa, apoi cu echipele din tara si asa mai departe. Jocul pompeaza in vinele noastre de europeni relativisti si rationali putin din patosul distrugator desfasurat in istorie, atat cat sa ne putem bucura foarte tare si revolta cu cap. Sper, cel putin.
