Cel mai recent film al lui Jiri Menzel, "L-am servit pe regele Angliei" (titlu care, nu stiu de ce, in neconcordanta cu cel al romanului aparut in romana in 2004, suna datorita distribuitorului, "In slujba regelui Angliei"), intra pe ecranele
noastre cot la cot cu filmul american "In numele regelui", inspirat din jocul video "Dungeon Siege". Coincidenta spune multe. Regii se schimba. Pe vremea cand Jiri Menzel isi seducea publicul cu "Trenuri strict supravegheate" (1966), "Acei oameni minunati si aparatele lor de filmat" (1978), "Satucul meu" (1985) sau chiar "Ciocarliile pe sarma" (1990), industria americana nu cotropise in asa mare masura vechiul continent. "L-am servit pe regele Angliei", cea de-a sasea colaborare a lui Jiri Menzel cu scriitorul Bohumil Hrabal, prezentat de insusi autorul sau la Bucuresti, anul trecut, cu ocazia Festivalului Filmului European, si reprezentantul Cehiei in cursa pentru nominalizarile la Oscarul pentru film strain, este un film ceh din vremurile bune. In programul competitiei oficiale a Festivalului de la Berlin, unde anul trecut a fost recompensat cu Premiul FIPRESCI, el a facut nota discordanta. De ce? Parea sa fi venit dintr-un tunel al timpului. Tonurile in sepia, figura de clovn trist a actorului bulgar Ivan Barnev, realismul magic ce palea in umbra desuetudinii stilistice (sper) intentionate au parut pentru unii traducerea exacta a romanului lui Hrabal pe marele ecran. Dar Jiri Menzel a modificat romanul, poate nu in cel mai fericit mod, deschizand filmul cu eroul, Jan Dite, dupa aproape 15 ani de inchisoare, incepand o "viata noua" la tara, si apeland rand pe rand la flashbackuri. Cele mai consistente secvente sunt chiar acestea, cele din istorie, retrasand inceputurile lui Jan Dite in meseria de chelner, ascensiunea lui sociala, casatoria cu o nemtoaica, imbogatirea, razboiul, lagarul de dupa venirea comunistilor. Personaj si al istoriei, nu doar al unui roman si al unui film, Jan Dite ("dite" inseamna in ceha "copil") e in esenta un inocent nimerit printr-o ironie a sortii, acolo unde nu trebuie. Dar ce pare a fi apogeul viselor sale indeplinite – sa ajunga milionar, sa fie iubit (de o nazista!) etc. – isi arata reversul cand povestea revine "la rece", la secventele "din prezent", cand Jan Dite e obligat sau are sansa de a-si lua viata de la zero pentru a vedea eventual unde a gresit. E de condamnat daca nu-si da seama? Jiri Menzel se abtine de la a-l judeca dupa cum se abtine sa spuna "asta e rau", "asta e bine".
E totusi ceva obosit in aceasta trecere prin istorie, tragicomica si realist-magica. Filmul lasa in urma lui un parfum de flori fanate. Textura romanului lui Bohumil Hrabal, atat de diafana, nu trece si pe ecran, scenariul fiind inegal si lipsit de coeziune, iar bagheta fermecata a lui Menzel nereusind decat de cateva ori sa transfigureze realul. Daca spectatorul tanar de azi va sfarsi prin a se plictisi, nu ar fi din pricina faptului ca a crescut cu alt ritm si alt stil al filmelor. La aproape 70 de ani, Jiri Menzel e o legenda vie. Nu mai are atata forta, dar pentru fanii lui orice reintoarcere a sa e fericita. De aceea, cel mai nimerit ar fi sa spunem ca "L-am servit pe regele Angliei" trezeste in noi cel putin nostalgia fata de "inocenta" de altadata a cinematografului. si fata de linistea lui.
Jessica Alba, neagra
"Sub anestezie", un alt film care intra pe ecranele noastre vineri, este contraexemplul daca vreti al celor spuse mai sus. Un film american cu un scenariu complet varza si o poveste puerila, dar care mizeaza pe vedete (asa-zisa vedeta Jessica Alba si Hayden Christensen) si pe faptul ca arata – in dispretul ratingului – imagini destul de dure dintr-o operatie pe cord deschis. Trecand peste faptul ca Jessica Alba e la fel de plata si ca personaj pozitiv, si ca personaj negativ, filmul nu merita vazut de fapt pentru stupiditatea povestii. Intre tradare si by-pass, eu zic sa ziceti pas acestui thriller scheletic.