După una din cele mai stranii campanii electorale, Jaroslaw Kaczynski, fratele geamăn al fostului preşedinte mort în tragedia de la Smolensk, are şanse să îl înlocuiască în fruntea ţării pe Lech.
Dacă avionul în care călătoreau preşedintele împreună cu alţi 95 de demnitari şi personalităţi poloneze nu s-ar fi prăbuşit pe 10 aprilie în apropiere de Smolensk, Lech Kaczynski ar fi candidat în această toamnă la propria-i succesiune cu puţine şanse de succes. Stilul său frust şi atitudinile controversate, pe de o parte, şi succesul economic al guvernului liberal condus de Donald Tusk, pe de alta, făcuseră din candidatul Platformei Civice, Bronislaw Komorowski, favoritul acceptat de mai toată lumea la prezidenţiale.
Nenorocirea de la Smolensk a schimbat însă radical situaţia politică a Poloniei. Alegerile au fost devansate, iar Komorowski, care se pregătea să devină preşedinte din poziţia de Mareşal al Seimului (preşedinte al Parlamentului), a fost nevoit să preia funcţia de preşedinte interimar, calitate în care a fost obligat să ia câteva decizii care au nemulţumit baza conservatoare amorţită a lui Kaczynski. Printre acestea, numirea ca şef al Marelui Stat Major al armatei a generalului Mieczyslaw Cieniuch, om cu studii în URSS, în locul generalului Frantiszek Gagor, mort în dezastrul de Smolensk. În al doilea rând, Komorowski a semnat o nouă lege a Institutului Memoriei Naţionale (IPN), pe care Lech Kaczynski promisese ca nu o va semna şi că o va trimite Curţii Constituţionale pentru că noua lege permite majorităţii din Seim sa exercite controlul asupra activităţii Institutului, care ar trebui să fie independent.
Pe de altă parte, Jaroslaw (Jacek) Kaczynski s-a înscris în cursa prezidenţială cu toată încărcătura de compasiune pe care a adus-o moartea fratelui său. Se spune că primul om cu care a vorbit Lech atunci când a câştigat alegerile prezidenţiale în urmă cu 5 ani a fost Jacek, iar ultimul cu care a vorbit înainte ca avionul să se prăbuşească a fost, de asemenea, fratele său. Era inevitabil ca înscrierea în cursă a lui Jaroslaw să apară ca un transfer tragic şi simbolic de ştafetă, cu atât mai mult cu cât e vorba de gemeni identici.
În al doilea rând, Jaroslaw şi-a schimbat discursul în mod surprinzător. Dacă în perioada în care a fost prim-ministru avea ieşiri violente împotriva Rusiei şi Germaniei, în campania asta a acordat numai două interviuri, unul cotidianului Die Welt şi celălalt Televiziunii Ruse, în semn de reconciliere. În plus, Kaczynski şi-a moderat discursul anticomunist, făcând chiar câţiva paşi timizi spre o reconciliere cu stânga, de ale cărei voturi are nevoie pentru a câştiga. Kaczynski s-a prezentat în această campanie ca un om transformat profund de tragedia care a lovit familia sa. Komorowski l-a numit „vulpe vopsită” (un fel de „afară e vopsit gardul…” românesc), dar alegătorii lui Kaczynski, în mare parte populaţia vârstnică, rurală sau din oraşe mici, şi cu venituri mici pare să fi fost convinsă. În sfârşit, lipsa totală de carismă a lui Komorowski nu l-a ajutat: Kaczynski a câştigat ambele dezbateri televizate pe care cei doi le-au avut.
Ca atare, avantajul de 20% pe care Komorowski îl avea la începutul campaniei s-a evaporat treptat, astfel încât vineri situaţia era de 50%-50%. Victoria a depins de mobilizarea celor două electorate (urban, dinamic, tânăr pentru Komorowski). Ieri la prânz, prezenţa la vot era de aproape 27%, cu 3,25% mai mult decât în primul tur, semn că ambii candidaţi au încercat să îşi mobilizeze cât mai bine propriii alegători.
