Cantaretul reggae a improvizat versuri despre Bucuresti, a cantat pe doua voci si a interpretat melodii la cererea publicului, intr-un spectacol care s-a bazat exclusiv pe energia muzicienilor si a publicului.
Concertul sustinut luni de cantaretul reggae de origine afro-germana la Arenele Romane a adunat un public format din aproximativ 3.000 de persoane. Spectacolul a inceput putin dupa ora 21.00, dupa un warm up de o ora si jumatate cu DJ Bully, timp in care publicul a continuat sa soseasca, si a durat peste doua ore. Muzica lui Patrice combina mai multe stiluri – reggae, soul, pop, funk, rock –, aducandu-i fani din toate aceste zone. La Bucuresti, Patrice a adunat un public destul de colorat, din loc in loc putand fi vazute tipicele coafuri rasta si culorile jamaicane. Media de varsta a fost mai mare decat ne-am fi putut astepta, in jur de 25 de ani, poate si din cauza pretului biletului, 75 RON.
Dupa un intro operatic, Patrice a intrat pe scena singur, purtand o sapca neagra, intoarsa, si o geaca neagra cu decoratii, (stil Sgt. Pepper, cu care apare si pe coperta ultimului album), pe care nu si-a dat-o jos pana la jumatatea concertului, in pofida caldurii. Vocea penetranta a cantaretului, acompaniata doar de o chitara, a pus de la inceput stapanire pe spatiul sonor, versurile "Is it love that you want?" , repetate de opt ori, stabilind tonalitatea marca Patrice, un amestec de emotie melodica cu pasaje recitative din ce in ce mai intense si ritmuri dansabile, dezlantuite. Melodia, intitulata "Is it me", face parte din ultimul album – al cincilea – al cantaretului, "Free Patriation", de pe care au mai fost interpretate la Bucuresti inca sase melodii. Pentru a doua melodie a intrat pe scena inca un muzician, care a cantat la muzicuta si clape, iar de la a treia piesa li s-au alaturat un baterist, un basist si un chitarist. Au urmat trei melodii de pe ultimul album, nu deosebit de impresionante la o prima auditie. Primul hit cunoscut publicului roman de pe albumele anterioare ale artistului ("Ancient Spirit" si "Nile") a fost "Murderer".
Spre deosebire de trupele care aleg sa interpreteze live melodiile intr-o versiune cat mai apropiata de cea de studio, Patrice a schimbat tempoul multor melodii, a intrerupt cantecele pentru vreun solo improvizat si a dus show-ul spre un ritm dansabil. Spectacolul nu s-a bazat aproape deloc pe efectele de lumini – ceata, proiectiile si flashurile intervenind doar in cateva momente –, ci doar pe energia muzicienilor, care nu si-au precupetit eforturile, cantand si dansand pentru public. Dintre melodiile cunoscute, publicul a cantat cot la cot cu artistul "Jah Jah Deh Deh", "Sunshine", "No Excuse", "Fear rules", "Lions" si "Don’t cry", majoritatea de pe primul album, pe care, probabil, cantaretul a presupus ca publicul il cunoaste cel mai bine.
Cantec despre Bucuresti
"Dove for peace", o melodie de pe ultimul album, a fost intrerupta de cantaret, care a explicat ca este o melodie politica – versurile fiind adresate presedintelui de un politist de circulatie care l-a oprit pe dreapta pe acesta. Patrice a spus ca va relua versurile mai rar pentru ca publicul sa le poata intelege: "Scuzati-ma, domnule, aveti licenta pentru razboi? (…) Oamenii ca dumneavoastra nu practica ce predica / Spuneti ca oamenii nu trebuie sa omoare / Dar aveti mainile pline de sange". O alta piesa de pe ultimul album, "Prase His name", a fost introdusa publicului ca un cantec "despre religie, dar nu in sensul conventional, ci despre religia mea, care este o religie a actiunii". Alte piese cu mesaj social sau spiritual au alternat cu cele romantice. Unul dintre cele mai simpatice momente ale concertului a fost cel in care Patrice a explicat ca nu este doar un tip dragut, ca in realitate are doua personalitati si ca, pe langa vocea cunoscuta, mai are inca o voce.
A urmat o melodie "schizo", in cuvintele artistului, in care strofele au fost cantate intr-un falset inalt, iar refrenul exploziv intr-o voce groasa, ragusita, aproape de vocile din metal. O alta surpriza a fost o bucata complet improvizata, in care, pe cateva acorduri de chitara, Patrice a inceput sa cante despre "Bucharest" (rimat cu "chest"). Cand publicul a dat semne de oboseala, cantaretul a spus ca spera ca nu se plictiseste si a urmat, in sfarsit, hitul "Soulstorm", care a fost prelungit minute in sir pentru ca publicul, care a lasat tribunele aproape goale si a umplut spatiul din fata scenei, sa cante singur din ce in ce mai puternic, iar instrumentistii sa faca solo-uri. Patrice a parasit apoi scena pentru a reveni cu un bis, a intrebat publicului ce melodii vrea sa cante si s-a bucurat ca i se cer titluri diferite. Au urmat mai multe piese cunoscute ("Up in my room", "Jah Jah Deh Deh"), apoi Patrice a intrebat publicul: "Va place viata voastra?" si a urmat, cand toata lume se intreba daca o va mai auzi, "Everyday good". Probabil cel mai apreciat cantec al artistului, "Everyday good", l-a impus pe Patrice ca unul din putinii cantareti cu un stil up-beat, optimist, fara a fi comercial sau facil.
Concertul s-a oprit doar cand organizatorii i-au spus la ureche muzicianului ca nu poate continua dupa o anumita ora. "Imi place mai mult la concertele la care Arenele Romane nu sunt pline, cum a fost si la Gogol Bordello", mi-a spus o tanara la finalul concertului Patrice. "Genial. A fost pentru prima oara cand am vazut niste artisti straini venind sa cante cu atata sincera bucurie in Romania", scria ieri un blogger.
