În Orientul Mijlociu, SUA trebuie să facă tot ce pot pentru a asigura aliaţilor regionali că îşi respectă angajamentele de securitate. Multe divergenţe persistă în ce priveşte colaborarea cu Iranul, dar interesele de securitate naţională iraniene şi americane converg spre distrugerea Statului Islamic.
Victoriile recente ale Statului Islamic în Irak au pus în discuţie viabilitatea strategiei Administraţiei Obama vizând distrugerea grupării teroriste. Până în prezent, preşedintele Barack Obama a exclus utilizarea forţelor terestre americane în teren şi a optat pentru lovituri aeriene şi elemente pentru antrenarea armatei irakiene pentru a lupta contra jihadiştilor SI.
Rezultatele nu sunt deloc cele aşteptate şi a devenit clar că pentru învingerea SI, Washingtonul trebuie să se implice cu elementele Gardienilor Revoluţiei din Iran, care sunt din ce în ce mai mult prezenţi pe liniile de front şi se luptă alături de forţele irakiene contra jihadiştilor. Este ceea ce îngrijorează Congresul american şi aliaţii americani în regiune, dar experţi şi analişti militari apreciază că faptele care au loc în teren în Irak necesită un astfel de dialog. Discuţiile cu kurzii irakieni şi cu Guvernul central de la Bagdad, aşa cum au loc în prezent, au fost ineficiente. Partajul informaţiilor, coordonarea operaţiunilor şi a loviturilor aeriene între comandanţii de ambele părţi ar putea începe să inverseze tendinţa avansării Statului Islamic.
Structura de putere iraniană este complicată. Guvernul ales al lui Hassan Rohani este unul din „straturile” puterii, unde ultimul arbitru al politicii externe a Iranului este „Ghidul suprem”, ayatollahul Ali Khamenei, şi el este puternic influenţat de Gardienii Revoluţiei. Garda funcţionează în afara limitelor forţelor armate tradiţionale, acţionează ca vârf de lance, responsabilă de politica externă a Iranului în zone foarte disputate ca Irak, Siria şi Liban.
Garda nu răspunde decât în faţa ayatollahului Khamenei şi are o influenţă deloc neglijabilă asupra economiei iraniene. Mulţi dintre politicienii actuali şi foşti ai Republicii islamice au fost membri ai Gardienilor Revoluţiei. Puterea Gărzii a fost evidentă din nou luna trecută, când a fost sechestrat un cargo în strâmtoarea Ormuz, fapt dificil de imaginat că a fost autorizat de cabinetul preşedintelui Rohani sau eficienţa oamenilor săi în mobilizarea miliţiilor şiite în Irak pentru reluarea oraşului Ramadi din mâinile jihadiştilor SI.
Discuţii cu Soleimani?
SUA au desemnat elemente ale Gardienilor Revoluţiei, cum este Forţa Quds, ca organizaţii teroriste şi numeroşi membri ai Congresului şi ai armatei consideră grupul responsabil de moartea agenţilor secreţi americani în Irak şi în Afganistan. Liderii Gardienilor Revoluţiei, cum este generalul Qasem Soleimani, au făcut obiectul interdicţiei călătoriilor internaţionale, impusă de ONU după 2007. Or, tocmai Soleimani, şeful Forţei Quds, a venit în ajutorul guvernului de la Bagdad şi conduce ofensivele contra combatanţilor Statului Islamic.
Din cauza interdicţiilor juridice şi politice, armata americană nu poate discuta direct cu Soleimani, cu toate că este evident că el este responsabil nu numai cu interesele Iranului în Irak, dar şi pentru mobilizarea rezistenţei contra SI în rândul şiiţilor din Irak. Dar aceste interdicţii nu vor trebui să autorizeze blocarea oricărei cooperări cu Garda. O colaborare limitată cu Gardienii Revoluţiei nu este fără precedent. După atentatele din 11 septembrie, SUA şi Iran au coordonat eforturile pentru înlăturarea talibanilor în Afganistan. Apoi, au început negocieri la nivel politic care au inclus comandanţi militari iranieni. Discuţiile asupra Statului Islamic ar putea urma acelaşi model. Nu trebuie să fie publice şi ar include alte grupuri din Irak, cum ar fi kurzii, care au bune relaţii de lucru cu Washington şi Teheran.
Supravieţuirea regimurilor de la Bagdad şi Damasc este esenţială obiectivului de bază al regimului iranian în Orientul Mijlociu – menţinerea unui arc de influenţă care merge din Teheran şi trece prin Qom, Bagdad, Najaf şi Damasc până în sudul Libanului.
