Federaţia „Coaliţia pentru Educaţie“ a lansat Manifestul Coaliţiei pentru Educaţie, un document deschis, ce va fi completat şi revizuit în mod constant pentru a răspunde adecvat realităţilor şi perspectivelor de dezvoltare a şcolii româneşti. Manifestul abordează cinci direcții strategice, dintre care, prioritară pentru anul 2016 este calitatea resurselor umane.
Despre cum vede reforma educaţiei în România, dar şi despre expertiza şi aportul pe care Federaţia „Coaliţia pentru Educaţie“ le poate aduce în procesul de reformă, am discutat cu Daniela Vişoianu, preşedinta organizației.
Care sunt opiniile Coaliției cu privire la noul plan cadru pentru gimnaziu?
Daniela Vişoianu: Elevii care intră în gimnaziu anul viitor sunt cei care au început cu clasa zero, iar acum era o presiune foarte mare pentru a avea continuitate pe unele dintre lucrurile începute. Este o mare dinamică în societate acum pe zona educaţiei. Foarte multă lume a simţit că e un moment important pentru reformă şi pentru schimbare. Cu acest plan-cadru s-a deschis o fereastră de oportunitate după 15 ani și toți cei interesați am simțit că se pot spune lucruri și se poate cere mai multă inovație și modernizare. Am ratat în mod strălucit să ne uităm sistemic la sistem, dar ministerul avea o presiune de timp pentru că, dacă nu aproba planul-cadru acum, nu avea timp de programe şcolare modificate pentru elevii de anul viitor. Dezbaterea a evidenţiat dorinţa societăţii de modernizare, inclusiv de transdisciplinaritate, adică, de exemplu, să vină în gimnaziu un profesor de ştiinţe care să abordeze ora din perspectiva a mai multe discipline. Nu poţi face transdisciplinaritate, au spus însă, pe bună dreptate, sindicatele, pentru că nu există profesorul astfel format. Punctul nostru de vedere a fost că, să fi avut cel mai strălucitor plan-cadru din UE, să fi fost revoluţionarii Europei în educaţie, elevii nu ar fi resimțit nici un progres, deoarece oamenii de la catedră nu sunt formaţi în acest sens. Nu avem în sistemul universitar cursuri în care un profesor de chimie, de exemplu, să se formeze intensiv ca să predea şi biologie. Nu există programe de formare transdisciplinară.
Se merge pe curricula existentă la disciplinele de bază în acest plan cadru?
D.V.: Da, în proporţie majoritară pe ceea a fost. Ea a fost schimbată pentru că trebuia asigurată continuitate pentru schimbările din ciclul primar. De exemplu, noi la Coaliţie sperăm foarte mult de la ora de consiliere şi dezvoltare personală care există acum în învățământul primar, unde am văzut manualele şi exerciţiile pe care le fac învăţătorii, inclusiv despre emoţii, despre ce se întâmplă în relațiile dintre copii, dintre copii și adulți ș.a. Există o deschidere către anumite zone neabordate până acum câțiva ani de şcoală, dar e nevoie de mai multă formare și dezvoltare pentru profesorii care lucrează cu aceste noi metode și instrumente.
Ajungem la mentalitate. Pe asta cum o schimbaţi?
D.V.: Când nu funcţionează lucrurile dăm vina pe mentalitate sau pe perioada comunistă. Mai degrabă ar trebui să alegem ce funcționează și ce depinde de noi să schimbăm acum. Dacă aşteptăm ca numai statul să rezolve problemele din fiecare comună, o să aşteptăm „la noroc“ pentru că statul nu are capacitatea să se uite la soluţiile mici, ce poate să dea este o grilă de salarizare unică, criterii de evaluare sau soluții globale care se pot sau nu potrivi situației specifice din fiecare localitate etc.
Am fi vrut să vedem în agendele politice – apropo de alegerile locale, că suntem în campanie – şi tema educației. Și am mai vrea ca şi statul să lase mecanisme şcolii mai mult în răspunderea consiliului de administrație. În ultimii ani asistăm la o vină aruncată dintr-o parte în alta și copilul rămâne al nimănui.
Profesorul invocă adesea că nu are timp suficient deoarece programa este foarte încărcată. Cum va fi în noul plan-cadru?
D.V.: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a descris în 2015 profilurile absolventului de clasa a IV-a, a VIII-a, a X-a și a XII-a. Competenţele descrise par să fie adecvate timpurilor: de exemplu copilul trebuie să ştie să înveţe singur, să-şi urmărească nişte obiective de învăţare personală, să gândească critic, să fie un bun cetățean. Programele școlare trebuie să arate, destul de clar, cum ne asigurăm că aceste competențe sunt dobândite. Competenţele sunt nişte concepte greu palpabile şi măsurabile, mă refer la gradul lor de însușire iar practicarea noilor comportamente, de gândire critică, de ascultare, de toleranță, de respect pentru drepturile de copyright, chiar depind de ceea ce face profesorul la clasă, mai ales de experiențele practice de învățare de la clasă. În noul plan cadru, manualele vor acoperi 75% din timpul alocat unei discipline, 25% rămânând la libertatea profesorului. Adică exact acele activități care să permită exersarea unor comportamente utile pentru viața elevului de după absolvirea școlii.
Se schimbă programa şi manualele pentru gimnaziu din 2017?
D.V.: Da, elevii care vor intra în clasa a V-a în 2017 vor avea programe noi la toate disciplinele și manuale noi, de asemeni. În acest plan-cadru nou va fi important ce ştie profesorul să facă cu acel 25% din timp. În general, oamenii, dacă pot să aleagă să nu facă, aleg să nu facă, este ceva natural, uman. Există acum o acțiune de selecție a cadrelor didactice și a experților care să scrie noi programe școlare și manuale. Trebuie regândit întreg ciclul gimnazial, trecerea dinspre primar, legăturile dintre discipline, simplificarea manualelor și spațiul pentru timpul la dispoziția profesorului.
Ministerul Educației consideră că este timp. Problema care se pune este dacă în România avem cu adevărat expertiză pentru dezvoltarea de noi programe școlare, dacă aceasta rămâne în continuare în zona înaltă universitară și dacă conținuturi vor fi adaptate timpurilor noastre. Pentru că nu avem în facultățile de Științe ale Educației vreo filieră care să formeze oameni pe dezvoltări de curriculum, pe operaționalizarea obiectivelor de învățare, pe cum sunt preluate în conținuturi și metode etc. După care va urma ”marea bătălie” pentru formarea profesorilor pe aceste noi programe.
Coaliția va furniza traineri pe această zonă?
D.V.: Organizațiile membre au programe de formare pentru profesori acreditate în sistemul de educație, însă majoritatea sunt în zona disciplinelor opționale. Pentru curriculumul obligatoriu este evident că noile programe școlare ar trebui să vină anul viitor la pachet cu un mare an de învățare în educația din România. Practic, anul 2017 ar trebui să însemne un an în care fiecare profesor de gimnaziu să parcurgă obligatoriu programe de formare profesională continuă. În momentul actual în gimnaziu se pierd copiii și se pierde pasiunea lor pentru învățare.
Cum scăpăm de obsesia notelor?
D.V.: Când vom scoate notele din gimnaziu înseamnă că s-a întâmplat ceva fundamental în educația din România. Părinții visează că vor primi evaluări individuale, că profesorii vor trata fiecare copil ca pe o individualitate. Însă pentru ca profesorii să facă aceasta trebuie să fi fost tratați ei înșiși ca o individualitate, din școală și până în facultate. În străinătate, cei care vor să devină profesori, când intră la cursuri, au oferte de zeci de cursuri din care își aleg parcursul dorit. Dacă sunt cursuri care nu au studenți, universitatea le cere profesorilor să vină cu o ofertă nouă, să-și remodeleze cursurile. Nu există contracte pe viață în universități, pentru aceeași disciplină, nereformată, neschimbată. Când vom avea și noi aceste cursuri, inclusiv dintre cele dedicate carierei didactice (teaching skills), înseamnă că vom demonstra respect pentru viitorul profesor și el va învăța, prin propria lui experiență, ce înseamnă parcurs de învățare diferențiat.
Cum vede Federaţia formarea inițială a profesorilor?
D.V.: Profesorii spun că statul și societatea nu-i respectă. Este adevărat că nu mai sunt respectați, profesia nu mai are același statut pe care-l avea, dar nu sunt respectați și pentru că nu au fost formați în acest sens.
Pe formarea iniţială, profesorii trebuie să dobândească inclusiv comportamente care să le facă viaţa mai uşoară, adică să contribuie la performanța lor la catedră, la relații de colaborare cu elevii, părinții, colegii din cancelarie. Iar acest lucru este posibil doar practicând noi comportamente. Dacă ar fi un an la catedră, cum era prevăzut masteratul didactic prin lege, cu supervizarea unui profesor cu experienţă, adică să predea un an fără presiunea rezultatului, atunci s-ar dobândi aceste comportamente. Cei doi ani de studiu și practica erau prevăzuți cu plata viitorului cadru didactic cu salariul de profesor debutant, în intenția de a valida vocația și a cointeresa material candidați valoroși.
Aţi organizat o audiere publică pe această temă?
D.V.: Da, am organizat de curând o audiere publică. Sunt peste 100 de depoziţii înscrise, a fost o scanare de domeniu importantă mai ales pentru departamentele de pregătire a personalului didactic. Provocarea cu masteratul didactic şi discuţiile pe această temă, o parte din ele, vin de la unde se alocă banii, în sensul unde organizăm de fapt formarea inițială? Pentru un viitor profesor de matematică întrebarea este: este format la Facultatea de Matematică, la Ştiinţele Educaţiei, în departamentele de pregătire a personalului didactic sau într-un program separat în care cele trei entitați sau altele colaborează?
Sistemul depinde mult de cât de mare este responsabilitatea asumată a unei universităţi care coordonează facultăţi în care se formează profesori. Sunt încă multe întrebări – vom reveni la finalul lunii iunie cu rezultatele consultărilor. Printre ele: dacă este momentul să existe o licenţă de profesor, cine predă practic abilităţile, comportamentele de a fi profesor ș.a.? O speranță poate fi către o universitate, o instituţie de învăţământ curajoasă, care să-şi acrediteze un altfel de program de formare de profesori.
Care a fost feedback-ul? Care va fi continuarea?
D.V.: După finalizarea raportului (finalul lunii iunie) vrem să putem promova către Ministerul Educației şi către Preşedinţia României o propunere de politică publică. M-am uitat la modelul din Croaţia care va implementa o amplă reformă în educaţie. Anul acesta lansează tot pachetul legislativ de schimbare, doi ani îl vor supune dezbaterii, urmând să se legifereze în 2018 ceea ce va produce efecte din 2020. Astfel, cei care sunt împotriva reformei sau au nevoie de mai mult timp pentru înțelegerea ei, au posibilitatea să se obişnuiască, să înţeleagă ce presupune această schimbare.
Vizavi de ceea ce ar trebui să se întâmple în 2017 sunteți optimistă?
D.V.: Nu sunt pesimistă, pentru că știu că sunt oameni care stau sub semnul urgenței și înțeleg că este un moment important și că ceva trebuie făcut, nu sunt nici optimistă pentru că rezistența la schimbare este foarte mare. Dar mă aștept ca la finalul anului 2017 să avem o viziune de țară pentru educație, un cadru legislativ nou și, inclusiv, o altă abordare în formarea inițială a cadrelor didactice, care să încurajeze trasee alternative, să funcționeze școli-pilot, care sunt prevăzute de lege, iar ministerul să permită ca aceste școli să funcționeze ca școli de aplicație, unde să facă practică viitorii profesori.
Toate studiile arată că pentru a avea succes, chiar dacă provine dintr-un mediu defavorizat, un copil are nevoie de un adult care să «parieze» pe el, care să aibă încredere în el, de cineva care să îi spună: «Văd ceva valoros în tine!», care să trasmită copilului: «Ești un copil bun care merită să aibă toate șansele posibile, care merită să fie susținut». Nevoia aceasta de încurajare este o nevoie fundamentală și un profesor cu vocație și pasiune o poate împlini.“
