Din chestia numita Intermacedonia am explorat doar restaurantul de la parter. Unde se termina restaurantul incepe, in exterior, o terasa unde se pot vedea, pe vara, pensionari picotind in fata unei table de sah si, pe o alta latura a cladirii (statia 335 de la Iancului), exista un supermarket; la etaj se gaseste un salon de nunti, botezuri, cununii, conferinte, comemorari si parastase in care incap 230 de invitati, precum si un separeu de 50 de persoane (conform site-ului intermacedonia.ro). "Miresicile" (de pe miresici.ro) au pareri impartite despre calitatea nuntilor organizate acolo: de la "Totul a fost minunat. Am avut o nunta de nota 10" pana la"Am Fost si Eu La Intermacedonia si Am Vorbit Cu Patronul Care Mi-a Vorbit Cam Peste Picior Ceva De Genul Iti Convine Bine Nu La Revedere". Cam asa e si restaurantul. Am vazut clienti tratati "de nota 10" si m-am vazut pe mine stand la o masa intr-un colt, ignorat si tratat in scarba de baietii care serveau.
Dar nu m-am descurajat, sunt obisnuit cu genul asta de localuri in care, ca sa ajungi la mancare, trebuie sa treci de chelneri. In fine, cu riscul sa sune snob, trebuie sa spun ca in Bucuresti serviciile, in special la restaurantele medii, sunt proaste si ca, daca vrei sa fii servit bine, trebuie sa fii arogant. Nu critic, doar constat ca asa merg lucrurile. Restaurantul de la parter e segregat in doua parti – chiar daca preturile sunt aceleasi, o parte e mai "bomba", adunand oamenii sarmani, si alta este mai curatica, hai sa zicem mai de iesit cu iubita; probabil tratamentul diferentiat al clientilor aici isi gaseste radacinile explicative. Politica de preturi e oricum foarte buna, cu bere la 0,5 l plecand de la 3,5 lei. Mancarea e pe traditional romanesc si cu aceleasi preturi de autoservire: ciorbele pornesc de la 5 lei, tochitura – 7,5 lei, iar sarmalele – 5,5 lei.
Pe de alta parte, ce scoti la mancare pierzi la detalii – painea, smantana, ardeii sunt sensibil mai scumpe decat in alte parti. si portiile, trebuie s-o spun si pe asta, sunt cam pe masura preturilor, adica destul de modeste – iar ciorba de vacuta la care m-am oprit era cam fara gust, ca sa nu spun diluata. Ce merita sunt mititeii, patrunsi si cu gust de fum… Pe scurt, tot la Papillon se mananca cel mai bine in zona.
