Succesul in sondaje al Partidului Noua Generatie este, cred, cel mai bun indicator al refuzului masiv al alegatorilor de a mai pescui in aceeasi balta (sau mlastina). Nu este vorba doar de aceleasi partide, ci si de aceiasi politicieni. Ne este usor sa personalizam dand "vina" pe carisma fotbalistic-ciobaneasca si pe filantropia lui Gigi Becali. Totusi, daca lucrurile ar sta asa, probabil sondajele ar arata o mare popularitate a lui Becali, nu si a partidului sau care, in sensul compozitiei si programului, nici macar nu este mediatizat. Prezenta ceva mai in fata a catorva conferentiari si profesori universitari, de preferinta istorici si politologi (unii dintre ei cu inclinatii de malpraxis in consiliere politica), nu poate sa aiba legatura cu cresterea PNG in sondaje. Greata, da. Semnalul general este, reductionist vorbind, unul singur: Sa vina altii! Desigur, confratii de breasla imi vor reprosa ca ignor tentatia pentru partidele de lideri. Nu o ignor, dar ma intereseaza simptomul mai general.
Solutia scrutinului uninominal este partial buna: oamenii trebuie sa stie pe cine voteaza, nu sa judece en-gros. Dar simptomul de mai sus ne spune mai mult decat atat: alegatorii tind sa refuze vechile partide. Oricat am pretexta ca grosul electoratului are o cultura politica joasa, nu ne putem ascunde dupa degete. Oamenii au avut timp si experienta cat sa inteleaga faptul ca nu este nimic de inteles si ca partidele insele au deturnat radical sensurile marilor doctrine, iscate de diferentele dintre interesele cetatenilor. Partidele autoetichetate ca social democrate (FSN, PDSR, PSD), odata venite la guvernare au facut politici ale caritatii, nu ale dreptatii sociale si egalitatii de sanse, dar mai ales au produs o polarizare sociala majora. Partidul National Liberal a deturnat si deturneaza sub ochii nostri sensurile liberalismului. Nu este interesat nici de sanse egale in competitie, nici de educatie, nici de stimularea concurentei oneste. Mai mult, are pe agenda discriminarea in sistemul de taxare, protectionism fata de firmele proprii, pastrarea statutului de client favorit al statului. Pe scurt, partidele social-democrate polarizeaza societatea, iar cele liberale ingradesc concurenta. "Doctrina" lor se confunda cu "pohta ce au pohtit" Nastase si Tariceanu sau, underground, Hrebenciuc, Sechelariu, Patriciu, iar exemplele pot continua fara frontiere de partid.
Politicienii, si nimeni altii, au deturnat sensurile politicii, astfel incat existenta unui bazin electoral clar, in functie de interesele cetatenilor, este curata utopie la ora actuala. Cum arata rezultatele acestei deturnari? Cercetarile recente (ianuarie, 2007) ne spun ca 20% din romani socotesc statul un parazit care nu face mai nimic in folosul cetatenilor. Este un incasator fatal de biruri (probabil ca turcii in Imperiul Otoman), iar cetatenii in nevoile lor sunt singuri cuc si asa vor ramane. Tot ce iti poti dori este sa platesti si sa te lase in pace. 35% din cetateni au exact conceptie opusa in privinta rolului statului: acesta din urma trebuie sa fie un furnizor de bani si sa nu mai ia impozite decat de la cei bogati. Statul trebuie sa fie un prestator de grija, sa iti ia problemele de pe cap, daca se poate chiar pe toate. Dezamagirea vine din sentimentul "abandonului" si "orfelinatului". Statul actual este un "parinte rau". Alti 35% considera statul ca ia impozite mici si progresive, dar sa rezolve mai toate problemele, desi nu au nici o incredere in institutiile sale asa cum presteaza actual. Doar 7% din romani se incadreaza in cetateni cu interese li
berale sau social-democrate de secol XXI: ei vor un stat mai redus, care sa se ocupe de bunuri publice (educatie, sanatate, aparare, administratie), dar nu asteapta ca statul sa le rezolve locurile de munca si veniturile. Ei vor o impozitare moderata si transparenta clara in cheltuirea fondurilor publice. 3% nu s-au pronuntat in nici un fel. Cei 7% candidabili la un electorat liberal sau social-democrat de tip vest-european s-au format pe cont propriu, nu prin deprinderile deturnate de perceptiile asupra politicii, asa cum a fost ea facuta pana acum de catre politicienii romani. Problema este aceea ca 93% (urias procent!) au experiente in relatia stat-cetatean, care nu ii plaseaza pe nici o coordonata europeana obisnuita. Responsabilitatea pentru neintelegerea si deturnarea sensurilor politicii revine clasei politice actuale. Sindromul preferintei pentru PNG este perfect coerent cu reflexele "ciudate" formate cetatenilor in cei 17 ani de anomie politica.
Mihaela Miroiu este politolog si profesor SNSPA
