Nici nu a „descalecat” bine pe treptile Casei Poporului, ca proaspata senatoare de Alba, Lucia Tomoioaga, s-a si facut remarcata. Boboaca intr-ale politicii, ea a votat la „trei mani”, cu excesul de zel specific incepatorilor, speriata ca un proiect de lege nu va trece fara ajutorul ei substantial.
Ciudat cum o doamna respectabila, ardeleanca serioasa de pe meleagurile „micii Rome” s-a invatat atat de repede cu trucurile ieftine ale senatorilor parasiti pe malurile Dambovitei. Sa fie oare un sindrom al politicianului care ii loveste instantaneu pe cei validati in functiile de senatori sau deputati? Tot ce se poate, atata timp cat comportamentul alesilor poporului seamana izbitor cu cel al unei haite, in care fiecare membru incearca sa-l imite pe celalalt.
Sa fie oare pe scaunele din legislativul Romaniei un vierme care urca spre creierul alesilor si le devoreaza acea parte din materia cenusie responsabila cu bunul simt?
Tomoioaga poate sa-i multumeasca norocului, care i-a zambit din plin si a ajutat-o sa ajunga unde nici in visele ei cele mai optimiste nu si le-a imaginat, pe fotoliile moi din Senatul Romaniei. Atata doar ca norocul nu stie cum se manevreaza aparatele electronice de vot, iar Tomoioaga cu atat mai putin. Ca sa nu mai vorbim despre declaratiile total infantile, de dupa dandana. Cum sa te declari multumit ca a trecut un proiect de lege cand, tu, ales al poporului, ai votat in locul a inca doi colegi? Lucru interzis de regulamentele Senatului.
Noroc cu nea Nicu Vacaroiu, mai impaciuitor, care s-a grabit sa-si scuze colega de partid, cu argumentul ca e mai noua prin institutie si nici nu stie exact cum functioneaza jucariile alea pe care le manuiesc majoritatea senatorilor in timpul „somnului”.
Tot nea Nicu crede ca Tomoioaga a fost victima unei farse pusa la cale de colegi. Sa fie oare adevarat? Colegii din Senat sa-i fi facut parlamentarei de Alba o gluma aidoma celor pe care le fac mesterii ucenicilor sau minerii mai vechi proaspetilor angajati.
Pe „baie” ucenicii sunt trimisi sa caute chei de „piluga”, (piluga – o groapa mica in care sunt fixati stalpii de sustinere a galeriilor). In Senat „cheile de piluga” ale minerilor s-au transformat in cartele de vot lasate in aparate cu indemnul: „Votati, doamna, si pentru mine?” Proasta gluma – daca a fost o gluma – pusa la cale de oameni care ar trebui sa se ocupe de bunul mers al tarii.
Si oricat de naiv sau incepator ar fi un senator tot nu cred ca ar putea sa cada victima unei asemenea glume. Mai ales dupa tot scandalul creat de nepoata Noricai Nicolai, care a votat in locul unui coleg de-al matusii. Daca Lucia Tomoioaga se adapteaza atat de greu regulamentului de vot, este de asteptat ca in cei doi ani pe care-i mai are de petrecut prin Senat sa nu invete mare lucru, doar cate ceva despre negocierile pentru votul unor legi „interesante”, despre traficul de influenta si chiulul parlamentar. Pentru ca, ani de-a randul, cei din politica ne-au demonstrat ca lucrurile rele se invata repede.
