19.6 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăSpecialIncursiune în istoria Clujului

Incursiune în istoria Clujului

„România liberă” iniţiază un serial care va prezenta istoriile mai mult sau mai puţin secrete ale unor monumente reprezentative din Ardeal.

 

Argument:

O serie de documentare, realizate de oameni de cultură care sunt colaboratori ai “Ediţiei de Transilvania”, care au publicat şi o carte sub egida Ministerului Culturii: “Aşezăminte Istorice de Patrimoniu din Cluj-Napoca”, vor fi redate, săptămână de săptămână, în paginile ziarului nostru. Este vorba de texte care dezvăluie amănunte mai puţin cunoscute din istoria clădirilor care compun patrimonial oraşului.

Piaţa Unirii

În centrul Clujului, se află Piaţa Unirii, fosta Piaţă Regele Matia, reprezentând punctul zero al municipiului Cluj Napoca. Ea a constituit „inima” oraşului medieval. Pe laturile pieţei s-au înălţat principalele palate ale Clujului, grupate în jurul Bisericii Sfântul Mihail, amplasată central.

Zidurile cetăţii medievale, ziduri ale căror urme se mai văd şi astăzi, creionează centrul istoric al oraşului, închizând piaţa care este cea mai mare, ca dimensiune, dintre vechile pieţe aflate în Europa centrală şi de sud-est.

Există pieţe de dimensiuni mai mari, dar acestea s-au format mult mai târziu. Numită în Evul Mediu Piaţa Mare, ea a fost chemată, în a doua decadă a secolului XIX, drept Piaţa Principală, iar la începutul secolului XX a fost re-denumită, devenind Piaţa Regele Matia. După 1918 numele a fost schimbat, în Piaţa Unirii, nume pe care îl poartă şi astăzi. În perioada guvernării comuniste Piaţa Unirii a devenit Piaţa Libertăţii.

„Punctul zero” al pieţei îl reprezintă Biserica Sfântul Mihail şi Statuia lui Matia Corvinul, iar edificiile care îi marchează conturul sunt: Palatul Bánffy şi cele două clădiri construite în oglindă aflate pe latura estică, sediul fostei primării şi cel a Băncii Naţionale pe latura de sud, clădirea Hotelului Continental situată pe colţul sud vestic, iar pe latura de apus palatul Rhédey, palatul Jósika, palatul Wass, precum şi Parohia romano-catolică.

Casa Consiliului

Viaţa publică a Clujului a cunoscut o efervescenţă deosebită, după ce, la sfârşitul secolului al XIV-lea, cetăţii i-a fost conferit titlul de Oraş liber regesc. Acest fapt a permis împrejmuirea sa cu ziduri de apărare şi, de asemenea, i-a dat dreptul de a avea pecete proprie.

Marile transformări petrecute au impus construirea unui aşezământ, în care notabilităţile cetăţii – reunite în cadrul unui Consiliu local – să îşi poată desfăşura activitatea.

Primele informaţii legate de existenţa unei astfel de clădiri, provin din anul 1537. Construcţia se afla pe amplasamentul vechii Primării a municipiului Cluj-Napoca. Faptul că în ea îşi desfăşurau activitatea notabilităţile oraşului a făcut ca această clădire să fie cunoscută sub numele de Casa consiliului. De asemenea, tot acest fapt a determinat şi numele străzii, actualul bulevard al Eroilor fiind cunoscut drept strada Consiliului.

În îndelungata sa istorie, clădirea a fost distrusă de mai multe ori şi reclădită de fiecare dată. Prima renovare – sau mai precis, reconstrucţie din temelii – a avut loc în anul 1650. Casa a fost refăcută în arhitectura stilului renascentist, iar pe frontispiciul ei au fost aşezate blazoanele celor şapte oraşe libere regeşti ale Transilvaniei din acea epocă.

Pe lângă blazoanele celor şapte oraşe transilvănene, pe frontispiciul Casei consiliului, erau încrustate peste 50 de maxime şi proverbe, scrise în limba latină. Ele alcătuiau un cod de comportament civic, iar, prin faptul că erau afişate pe faţada unei clădiri oficiale, erau mereu în atenţia populaţiei, îndemnând o să şi le însuşească şi să le respecte. Casa avea şi un turnuleţ în care fusese montat un clopot. Rolul său era acela de a înştiinţa locuitorii cetăţii despre existenţa unui condamnat la moarte care urma a fi executat în piaţa centrală. În anii 1775 şi 1798, clădirea a fost mistuită de două incendii devastatoare.

După ultimul incendiu care a distrus Casa consiliului, municipalitatea a hotărât ridicarea unei clădiri noi, mult mai încăpătoare. Din lipsă de spaţiu, a fost concesionat terenul din apropiere, pe care se afla biserica unitariană precum şi casa parohială a acesteia. În 1842, rămăşitele vechii construcţii au fost complet înlăturate şi, totodată, au fost demolate casa parohială şi biserica unitariană. Cărămizile recuperate din vechile clădiri, precum şi pietre luate din zidurile care împrejmuiau oraşul, au constituit materialul din care a fost ridicată noua clădire a consiliului, aşa cum este ea astăzi. Faptul acesta pare că vrea să arate că şi atunci, ca şi acum, bugetul local era supus unui regim de austeritate.

La ridicarea noului edificiu au fost obligaţi să participe toţi cetăţenii oraşului. Unii au fost implicaţi financiar în acest proiect, însă marea majoritate a muncit efectiv la realizarea sa. Faptul că cetăţenii au fost nevoiţi să participe la construcţie nu evidenţiază spiritul lor civic deosebit, ci dovedeşte doar că munca patriotică nu este un apanaj al comunismului. Curtea interioară a fost decorată cu blazoanele marilor familii nobiliare ale Clujului precum şi ale principilor Transilvaniei. În perioada comunistă, aceste blazoane au fost mutate la Muzeul de istorie al Transilvaniei, iar pe frontispiciul clădirii, s-a aşezată emblema oraşului.

Construcţia casei noului consiliu local a debutat în 1843. Ridicată cu sprijinul nemijlocit al populaţiei, clădirea a fost dată în folosinţă la data de 16 septembrie 1845, când – în cadrul unui serviciu liturgic festiv, la care au participat mai marii oraşului – ea fost sfinţită. Printre primarii care s au perindat prin ea, de-a lungul timpului, având o influenţă marcantă asupra vieţii publice a oraşului, s-au numărat Karoly Haller (1884-1886), Geza Albach (1886-1898), Gusztav Haller (1913-1918) şi Iulian Pop, primul primar român al municipiului.   Text Box:

O personalitate remarcabilă

Avocatul Iulian Pop, numit primar la data 19 ianuarie 1919 de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei, a deţinut funcţia până în 1923, când, în data de 13 aprilie, a demisionat. Pe perioada mandatului său de primar al Clujului, a fost inaugurată Universitatea Românească din Cluj, Dacia Superioară (azi Babeş-Bolyai), care şi-a deschis porţile la 1 noiembrie 1919.

Prelegerea inaugurală, cu titlul „Datoria vieţii noastre”, a fost susţinută de istoricul Vasile Pârvan.  Deschiderea oficială a Universităţii Daciei Superioare a avut loc la 1 noiembrie 1919, în prezenţa Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria. De asemenea, în mandatul lui Iulian Pop, a început introducerea gazului metan, a fost dezvelită Statuia Lupa Capitolina, a fost construit podul de peste Someş din Piaţa Mihai Viteazul şi au fost efectuate numeroase lucrări de refacere a străzilor şi şcolilor oraşului.

Cele mai citite

România deschide dosare penale pentru spectacolele pirotehnice de pe stadioane; Ungaria se mândrește cu ele. FOTO

În țara noastră, introducerea de articole pirotehnice pe arenele sportive este interzisă, iar președintele FC Rapid București, Daniel Nicolae, și un lider galeriei giuleștene...

Coreea de Nord l-a primit pe șeful spionajului rus

O delegație a Biroului de Informații Externe al Rusiei a vizitat capitala nord-coreeană Phenian între luni și miercuri și a discutat despre stimularea cooperării...

Dacă vor avea pe ele avioane F-16 ale Ucrainei, Rusia amenință că va ataca baze militare din România

Liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, a amenințat că Rusia va ataca viitoarele avioane F-16 ale Ucrainei chiar dacă aeronavele se vor afla în...
Ultima oră
Pe aceeași temă