Gazprom a îndepărtat şi ultima barieră din calea proiectului gazoductului South Stream după ce, joia trecută, a semnat un acord cu Bulgaria pentru deblocarea construcţiei sectorului bulgar în schimbul unei reduceri a preţului la gaze cu 20% pe o perioadă de zece ani.
Citeşte şi editorialul: Dar Gazprom cu cine votează pe 9 decembrie?
Gazprom are acum la dispoziţie toate pârghiile pentru a demara construcţia gazoductului, prevăzută să înceapă la sfârşitul anului. La Bucureşti, Guvernul ridică obstacole artificiale exploatării resurselor naţionale prin moratoriul împotriva gazelor de şist. Cererea de gaz rusesc în Europa a scăzut cu peste o treime, dificultăţile tehnice sunt considerabile, costul – estimat la 19 miliarde euro, dar situat, probabil, undeva în jurul a 30 de miliarde – este prohibitiv, iar avizele europene în materie de competiţie şi mediu sunt departe de a fi asigurate, însă Gazprom continuă neabătută planurile de construcţie a gazoductului South Stream pe sub Marea Neagră.
Miercuri seara, la Milano, consiliul director al consorţiului South Stream Transport, format din reprezentanţii Gazprom (50%) şi ai celor trei parteneri externi, ENI (20%, Italia), EDF (15%,Franţa) şi Wintershall (15%, Germania), a luat deciziile finale în privinţa investiţiilor necesare construcţiei sectorului maritim pe sub Marea Neagră, în lungime de 900 de kilometri, al gazoductului. A doua zi, preşedintele Gazprom, Alexei Miller, a zburat la Sofia, unde, în prezenţa premierului Boiko Borisov, a semnat ultimul document privind construcţia conductei de care ruşii mai aveau nevoie pentru a demara proiectul. Serbia, Slovenia, Ungaria şi Austria semnaseră deja, dar Borisov a refuzat până în ultima clipă şi a ţinut proiectul ostatic până când a obţinut tot ce a dorit. Astfel, statul bulgar nu va investi nici un euro în construcţia sectorului bulgar al South Stream, toate riscurile fiind preluate, practic, de Gazprom.
Mai important, bulgarii au obţinut o reducere a preţului la gaze cu 20% faţă de anul trecut pentru o perioadă de zece ani prin eliminarea a doi dintre cei trei intermediari – Overgas Inc. şi Wintershall. Bulgarii vor cumpăra printr-un singur intermediar, Gazpromexport, la un preţ puţin peste cel la care cumpără Germania (450 dolari pe mia de metri cubi) şi au chiar posibilitatea să îşi diminueze volumul de gaze cumpărate de la ruşi după cinci ani, dacă obţin condiţii mai bune din resurse alternative. Practic, Gazprom a cedat tuturor solicitărilor bulgarilor pentru a semna un acord pe care Miller l-a justificat prin faptul că în acest fel au fost puse bazele viitorului “parteneriat strategic ruso-bulgar” în domeniul gazelor naturale. Cu toate acordurile în buzunar, Vladimir Putin i-a invitat pe premierii şi miniştrii Energiei din statele partenere pentru ceremonia de inaugurare a construcţiei, care va avea loc pe 7 decembrie în localitatea Anapa, de pe coasta Mării Negre.
Gazprom va începe lucrările asumându-şi riscuri economice serioase. Conducta este prevăzută pentru o capacitate de 63 miliarde metri cubi pe an, iar ruşii nu sunt deloc siguri că vor avea clienţi pentru acest gaz în condiţiile scăderii cererii europene. Pe de altă parte, deşi Gazprom a reuşit să încheie toate acordurile bilaterale necesare, documentele oficiale privind South Stream nu au ajuns nici până azi la Bruxelles, proiectul riscând să fie blocat de Comisia Europeană din două motive. Pe de o parte, legislaţia europeană interzice ca furnizorul de gaze să fie şi proprietarul infrastructurii de transport, adică al conductei, iar pe alta, South Stream nu a realizat nici un studiu de impact asupra mediului şi, potrivit unor surse europene, va fi nevoie de câţiva ani până când acestea vor fi obţinute. Gazprom mizează însă pe politica faptului împlinit şi pe influenţa politică pe care o au în ţările lor şefii ENI, EDF şi Wintershall.
România, vulnerabilă
Elena Anankina, senior analist în cadrul Standards & Poor’s, a declarat pentru Financial Times că nu există nici o îndoială că South Stream este în primul rând un proiect politic. Pe lângă punerea Ucrainei şi Belarusului într-o situaţie de dependenţă energetică faţă de Rusia, asigurarea dominaţiei energetice şi a influenţei politice în Balcani, Rusia încearcă să blocheze proiectele alternative care vor să aducă gaz caspic din Azerbaidjan-Nabucco şi Trans-Anatolia Pipeline ∏(TANAP). În condiţiile în care UE a ezitat să sprijine financiar Nabucco, iar administraţia Obama nu mai susţine activ diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz pentru Europa, statele care doresc să evite dependenţa de gazul rusesc, inclusiv România, rămân vulnerabile.
Spre deosebire de alţii, România are şansa de a-şi creşte producţia din resurse interne, având în vedere zăcămintele descoperite recent în Marea Neagră şi potenţialul gazelor de şist. În schimb, Guvernul Ponta a impus un moratoriu exploatării gazelor de şist din motive pur politice, iar crearea cadrului de afaceri şi adoptarea legislaţiei de mediu trenează, deşi modele performante există. Într-un studiu realizat recent pentru Expert Forum, Ana Otilia Nuţu subliniază, pe de o parte, că tehnologia mult discutată a fracturării hidraulice nu numai că se practică de multă vreme în România şi a fost bine reglementată în Statele Unite, dar şi că există deja un model european viabil, cel polonez, care creează atât cadrul de afaceri, cât şi cel de mediu propice exploatării gazelor de şist.
În condiţiile în care ignoranţa nu mai poate fi invocată drept o circumstanţă atenuantă, politica Guvernului român de subminare a exploatării resurselor naturale serveşte interesele Gazprom şi pe cele ale Rusiei.
