UPDATE 23:45 – ONU a anulat invitaţia adresată Iranului de a participa la conferinţa de pace privind Siria – Geneva II, a anunţat purtătorul de cuvânt al secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Martin Nesirsky.
—
Statele Unite au fost luate prin surprindere de decizia secretarului general ONU, Ban Ki Moon, care a anunţat, în urmă cu două zile că a decis, în numele ONU, să invite Iranul să ia parte la negocierile de pace privind Siria, care încep mâine la Geneva. Invitaţia adresată duminică vine la trei zile după ce Vladimir Putin i-a primit la Kremlin pe miniştrii de Externe ai Iranului şi Siriei.
La Moscova, Putin a lăudat actuala conducere de la Teheran pentru dezgheţarea negocierilor privind programul nuclear şi, ieri, ca din întâmplare, Iranul a anunţat că a început procesul de reducere a activităţilor de îmbogăţire a uraniului prin deconectarea centrifugelor de la Natanz. Inspectorii Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică au confirmat deconectarea şi acum regimul de la Teheran aşteaptă o primă tranşă de 4,2 miliarde dolari din totalul de 100 miliarde cât reprezintă înţelegerea încheiată prin acordul nuclear.
Citeşte şi: ONU a anulat invitaţia adresată Iranului pentru Geneva II
Însă Iranul nu se opreşte aici, şi vrea să îşi întărească rolul în Orientul Mijlociu, spre frustrarea israelienilor, care au denunţat acordul drept o escrocherie iraniană căreia i-au căzut pradă americanii şi europenii, dar şi a Arabiei Saudite, care asistă cum vechiul său rival capătă tot mai multă influenţă asupra ţărilor arabe. După Irak şi Gaza, unde domnia Hamas este susţinută de Iran, Liban, unde Hezbollah este practic o extensie iraniană, acum urmează Siria, unde regimul Bashar Al-Assad îşi datorează supravieţuirea sprijinului primit de la Teheran şi Moscova.
Joia trecută, Serghei Lavrov a discutat cu omologii săi, Javad Zarif şi Walid al-Moallem, despre „situaţia din Siria în contextul negocierilor Geneva 2”, după cum scrie în comunicatul Ministerului de Externe de la Moscova, consacrând ceea ce observatorii europeni, încă nedumeriţi de viteza cu care se mişcă ruşii, numesc o axă de facto Moscova-Teheran-Damasc. Lavrov a negat că cei trei ar fi avut „o agendă ascunsă” sau că ar forma „un proiect trilateral”, dar Zarif a apucat să spună că dacă va primi invitaţia la negocieri va participa, însă „respinge orice precondiţii”. Astfel că, prompt, duminică a venit şi invitaţia, iar din reacţia furioasă a americanilor se poate deduce că Washingtonul nu a fost înştiinţat. Şi uite aşa, ceea ce pare a fi un plan bine gândit de salvare a regimului Al Assad este pe cale să dea roade prin manevre diplomatice bilaterale şi pe coridoarele ONU, care nu poate avea decât un autor: Rusia.
Citeşte şi: Opoziţia siriană ameninţă că nu va participa la Geneva II, dacă vine Iranul
Cheia întregii poveşti stă în declaraţia privind „precondiţiile” a lui Javad Zarif. Proiectul de acord iniţiat de Statele Unite în iunie 2012 era construit pe premisa unui „guvern de tranziţie”, care să fie convenit de părţile aflate în conflict în Siria de trei ani şi care să pună capăt vărsărilor de sânge. Ideea însăşi de „guvern de tranziţie” presupunea, la rândul ei, ca Bashar Al-Assad să se retragă de la putere în condiţii care să-i garanteze securitatea, dar să se retragă într-un final. Această poziţie a fost susţinută şi de Turcia, care găzduieşte o parte a forţelor rebele, şi de Arabia Saudită, care le finanţează. Pe baza acestei „precondiţii”, Coaliţia Naţională Siriană, principala grupare de opoziţie susţinută de Statele Unite, a decis sâmbătă să participe la negocierile din Elveţia. Luni, după anunţul lui Ban Ki Moon, a ameninţat însă că se retrage.
Americanii au declarat, la rândul lor, prin purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Jen Psaki, că ar putea accepta prezenţa iraniană la masa negocierilor dacă Iranul declară public că susţine planul din 2012. Dar afirmaţiile lui Zarif de respingere a precondiţiilor arată că intenţia Teheranului este ca, alături de Rusia, să schimbe datele negocierilor şi să salveze regimul care părea la un moment dat condamnat. Cum ieri Ban Ki Moon nu se grăbise să anuleze invitaţia, o explicaţie poate fi că ruşii nu au acţionat singuri şi că au sprijinul tacit cel puţin al câtorva europeni. Ştiri apărute săptămâna trecută privind o întâlnire secretă a reprezentanţilor unor servicii de spionaj europene (franceze şi germane, printre altele) cu reprezentanţi ai regimului Assad, cu care au împărtăşit informaţii despre terorişti islamişti, sugerează, la rândul lor, că există europeni care se tem mai mult de pericolul pe care l-ar reprezenta o Sirie căzută în mâinile Al Qaeda decât de perpetuarea la putere a unui dictator sângeros, dar secular. Dacă planul îi va reuşi, atunci va fi a doua oară criza armelor chimice când Putin reuşeşte să dejoace prin manevre diplomatice, acţiunile americanilor în Siria.
P.S. Azi noapte, Ban Ki Moon şi-a retras invitaţia adresată iranienilor în urma presiunilor americane. Potrivit declaraţiilor unui purtător de cuvânt al ONU, Washingtonul ar fi fost ţinut la curent tot timpul despre discuţiile cu ministrul de externe iranian. Departamentul de stat nu a negat aceste declaraţii. După ameninţările opoziţiei siriene privind retragerea de la negocieri şi Arabia Saudită a ameninţat că se va retrage.
Citeşte şi: Iranul, invitat la conferinţa de pace Geneva II, privind Siria
