A incetat din viata in aceasta toamna, din nefericire atat de „bogata” in disparitii ale unor persoane de mare valoare, la varsta de 96 de ani, Lena Constante, figura centrala a rezistentei anticomuniste romanesti si, mai tarziu, prin volumul „Evadarea tacuta”, autoare a unei piese esentiale la dosarul literaturii de detentie, artist plastic si folclorista de mare originalitate. Lena Constante s-a nascut pe 18 iunie 1909, intr-o familie de romani macedoneni. Peregrinarile familiei in timpul primului razboi mondial o duc de la Iasi la Odessa, Londra si Paris. Ca membra a echipelor monografice organizate de prof. Dimitrie Gusti, are posibilitatea sa studieze arta populara romaneasca din regiunile cele mai traditionale si leaga prietenii cu Mircea Vulcanescu, Henri Stahl, Petru Comarnescu, Paul Sterian si Harry Brauner, viitorul ei sot, fratele pictorului suprarealist Victor Brauner. Artista binecunoscuta pentru lucrarile sale originale de tapiserie si activitatea folcloristica, a fost, de asemenea, scenografa a teatrului de papusi si unul dintre fondatorii Teatrului Tandarica. In 1945 lucreaza ca scenograf la Teatrul Tandarica, impreuna cu Elena Patrascanu, intrand astfel in cercul ministrului de justitie comunist Lucretiu Patrascanu, ceea ce duce la arestarea si condamnarea ei si a lui Harry Brauner la cate 12 ani de inchisoare. Se pare ca Belu Zilber, la randul lui arestat in lotul Patrascanu, a inventat un soi de poveste pentru a scapa de tortura si i-a asociat si pe cei doi viitori soti. Lena Constante a executat 12 ani de puscarie politica, dintre care opt ani singura in celula, in mai multe inchisori pentru femei din tara. Este eliberata in 1962, iar in 1963 se casatoreste cu Harry Brauner. In 1968, la rejudecarea procesului Patrascanu, amandoi sunt declarati nevinovati. In 1974, deschide la Orizont expozitia de tapiserie care ii aduce o larga notorietate, dar si un proces de intentie josnic, dirijat de un cunoscut istoric de arta, in care este acuzata ca „distruge patrimoniul national”! In 1990, publica la Paris cartea-document autobiografica „Evadarea tacuta”, cuprinzand relatarea primilor opt ani de incarcerare, tradusa in 1992 de editura Humanitas. Traducerea in engleza a cartii, in 1995, la University of California Press, s-a bucurat de un mare succes de piata. Si in prezent comentariile de pe amazon.com sunt extrem de elogioase, volumul fiind pus alaturi de cele ale lui Koestler si Soljenitin, ca „una dintre cele mai puternice carti despre detentie scrise vreodata”. Se pare ca Lena Constante este mai cunoscuta in Occident decat in nefericita ei tara, unde disparitia sa nu a produs nici o reactie. Daca i-ar citi cartea, presedintele Basescu ar avea (inca) unul din motivele pentru care ar putea condamna oficial Holocaustul Rosu!
