Credinciosii greco-catolici, alaturi de alti crestini adepti ai tolerantei religioase si de reintrare in normalitate, dupa abuzul stalinist din 1948, care desfiinta – manu militari – Biserica Greco-Catolica din Romania, sufera o grea lovitura prin disparitia prematura dintre noi a presedintelui Asociatiei Generale a Romanilor Uniti, AGRU-Bucuresti.
Am avut placutul prilej sa-l cunosc pe inimosul L.H. Moisin in urma cu cativa ani, cu prilejul unui miting, in fata Senatului, al satenilor din comuna Mihalt – Alba, condusi de preotul lor greco-catolic, cerand restituirea bisericii lor sau cel putin a casei parohiale, nefolosita de ortodocsi. Am ascultat impreuna necazurile bietilor sateni impiedicati sa-si recupereze lacasul de cult, desi acolo exista doua biserici, in conditiile unor aprige presiuni necrestinesti din partea parohului ortodox, adept al masurilor contondente. Preotul Stanea, parohul comunitatii greco-catolice locale, amintea, ceea ce stiam din media, ca inaltii prelati ortodocsi din Transilvania, arhiepiscopii Andrei Andreicut si Bartolomeu Anania, indemnau deschis pe enoriasii lor sa nu dea curs cererilor legitime ale greco-catolicilor, in tentativa de legitimizare post factum a odiosului ucaz din 1948. L.H. Moisin relata ca a facut mai multe incercari de a facilita accesul delegatiei din Mihalt la vesnicul presedinte al Senatului – Nicolae Vacaroiu -, dar fara un re-zultat pozitiv. In final, o secretara vizibil iritata a indrumat delegatia sa mearga la ministrul Culturii si Cultelor. Nici Razvan Theodorescu nu a binevoit sa-i intalneasca pe acesti romani veniti de peste munti, iar in privinta casei parohiale glumetii oficiali pesedisti au sugerat recursul la… Spatiul Locativ.
Au urmat numeroase alte intalniri si reuniuni consacrate eforturilor Bisericii Greco-Catolice de normalizare a situatiei interconfesionale in Ardeal, la care participarea activa, in spirit de intelegere crestina, a regretatului L.H. Moisin a fost remarcabila si neobosita, dovedind o daruire totala acestei nobile cauze de interes general. La o reuniune organizata de Grupul de Dialog Social, la care am remarcat interventia inversunata a decanului Facultatii de Teologie, amintind de chemarile medievale la condamnare a ereticilor, precum si “dojenile” docte adresate greco-catolicilor de un distins ieromonah bucurestean, ajuns acum din urma de istoria recenta, apelul la ratiune al domnului Moisin s-a dovedit la inaltimea nobilei cauze, ramasa si acum, din pacate, in impas, din lipsa de intelegere a inaltei ierarhii ortodoxe.
La ultima intalnire cu prietenii sai, L.H. Moisin afirma ca solutionarea relatiilor dintre ortodocsi si greco-catolici va fi posibila cu cei din actuala generatie, iesita din comunism. Din pacate, prin dis-paritia sa neasteptata, ordinea fireasca a vietii nu s-a dovedit a fi si oportuna.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
