Martin Eichtinger pare un ambasador competent si energic. Putini alti inalti diplomati ai tarilor membre UE vor fi trimis, probabil, acasa rapoarte similar de meticuloase si nepasionale – aspect lesne de inteles avand in vedere dimensiunile intereselor economice ale Austriei in Romania. Austriecii si germanii i-au inlocuit, in buna masura, pe anglo-saxoni in topul expatilor ce alcatuiesc comunita-tea internationala de afaceri prezenta in tara. S-au cam dus, spre fericirea unora, nord-americanii cei meticulosi, care obisnuiau sa se planga presei despre coruptie, lipsa infrastructurii, birocratie etc.
Fata de asemenea carente, destui investitori din Europa Centrala reactioneaza diferit – dau din umeri si incep sa se adapteze realitatilor si specificului local. Unii oameni de afaceri austrieci vor fi perceput, eventual, chiar liberatoare sansa de a scapa de seria restrictiilor valabile acasa, imbratisand rapid ideea unui mediu de afaceri "salbatic", dar capabil sa ofere profituri fantastice atat timp cat se renunta la sensibilosenii.
Prin urmare, nu trebuie conchis din start ca persoana care a "scurs" raportul ambasadorului Eichtinger unei agentii de presa ar face parte, negresit, din tagma spionilor autohtoni care au invadat ambasadele occidentale prin anii ’90 sau, ma rog, cineva din cadrul personalului uneia dintre ambasadele destinatare ale misivei. Scurgerea raportului poate fi la fel de bine o miscare deliberata a oficialilor de la Viena sau a vreuneia dintre reprezentantele ei diplomatice, apropiata comunitatii austriece de afaceri din Romania. Documentul a dezvaluit, precum stim, planul "de rezerva" al Cotroceniului cu privire la acest an electoral, inclusiv o miscare mai indrazneata din punct de vedere al initiativei politice a PDL. Strategia nu exclude varianta neparticiparii lui Basescu la cursa prezidentiala, ca substitut fiind denominat actualul premier.
Cum potentiala rocada Basescu – premier/Boc – prezidentiabil a tot fost colportata de la inceputul anului incoace, informatia despre "candidatul de rezerva" nu va mai fi constituit cine stie ce surpriza pentru rivalii PDL, dar ofera totusi posibilitatea demontarii acestuia pe parcursul urmatoarelor luni. Ar fi de-a dreptul ironic daca micuta republica alpina – nemembra NATO si stat membru al UE de doar 14 ani – ar aspira sa se comporte pe meleaguri romanesti aidoma, odinioara, SUA intr-o serie de state central-americane. Poate ca Traian Basescu a devenit un factor iritant pentru anumiti oameni de afaceri austrieci care s-au straduit amar de vreme sa-si cultive propriile relatii, locale sau centrale, pentru a-si consolida prezenta in tara prin crearea unei platforme cat mai benefice afacerilor lor. Planurile presedintelui privind o Romanie dotata cu o justitie mai transparenta, cu un serviciu public preocupat de constructia de drumuri, spitale etc.
Dupa alte reguli decat cele vechi, bizantine, pot deveni, fireste, deranjante pentru orice businessman deja perfect adaptat atat coruptiei omniprezente, cat si anarhiei controlate particulare destulor cotloane din viata publica a tarii.
Ironia s-ar transforma, desigur, in ingrijorare daca interesele austriece de afaceri prezente in Romania s-ar considera afectate din cauza includerii Romaniei in sfera de interese a Occidentului, aspect survenit abia de cativa ani. Poate ca unii dintre ei mai spera, tacit, ca tara va prefera, in cele din urma, sa emuleze neutralitatea Austriei, care a permis Vienei sa devina un centru al activitatilor diplomatice si comerciale sovietice in plin razboi rece. Mircea Geoana – consiliat de Cozmin Gusa, personaj care nu si-a ascuns defel atitudinea rusofila – pare, la ora actuala, mai binevenit la Moscova decat Traian Basescu. Daca victoria alegerilor prezidentiale ii va reveni liderului PSD, Romania s-ar putea transforma curand intr-un targ in care oamenii de afaceri din Est si Vest isi vad de treburi, colaborand cu spor, fara a mai fi infranati de considerente ideologice.
Cooperarea austro-rusa in domeniul energetic este o realitate la care marile tari occidentale s-au trezit extrem de tarziu. Spre deosebire de Geoana sau Tariceanu, Basescu nu s-a sfiit sa reitereze nici angajamentul Romaniei fata de Occident si de NATO, nici dorinta de a spori ponderea tarii in cadrul structurilor euroatlantice de securitate si al institutiilor internationale economice ori de cate ori a considerat ca este necesar, fie si cu riscul agasarii unora dintre investitori, austrieci sau de orice alta natie.
Sa fie scrisoarea recent pierduta un semn ca Austria postimperiala se straduieste de zor sa-si refaca gloria si influenta detinute odinioara in Balcani? Sa speram ca nu. Dar, daca Viena si-a propus intr-adevar recucerirea fostelor sale teritorii pe cale economica, atunci ar cam fi cazul ca Uniunea Europeana sa se trezeasca din picoteala pentru a-i reaminti, reverentios, republicii alpine ca Romania – indiferent de carentele si disfunctionalitatile ei – nu este totusi dependinta nimanui.
Un amestec in politica interna a Romaniei intr-un moment de maxima importanta in calendarul electoral al tarii prin intermediul sau de dragul unor retele economice apartinand unui stat deja su-praexins in Europa de Sud-Est reprezinta un gest complet nesabuit. Sa speram ca un diplomat atat de corect precum pare a fi Herr Eichtinger va fi "iertat" de superiorii sai de la MAE vienez pentru impresia penibila produsa de "scrisoarea pierduta" la Bucuresti, care le-a oferit romanilor, voluntar sau nu, o viziune fragmentara asupra rolului incontestabil insemnat al Austriei pe meleagurile autohtone.
