Daca cineva ar fi afirmat, in 1990, ca optsprezece ani mai tarziu, in 2008, liberalii vor face o alianta de guvernare cu FSN (stramosul direct al PSD), toti cei care mizau atunci pe o schimbare profunda a structurilor Romaniei ar fi tipat de indignare, ar fi pretins ca profetul respectiv cobea in mod inadmisibil;
Daca la inceputul actualei legislaturi, in 2004-2005, un calomniator al statului de drept ar fi prognosticat ca Parlamentul va calca in picioare principiul sacrosanct al separarii puterilor si va decide cine trebuie anchetat de Procuratura si cine nu, ar fi fost trimis el insusi direct la Procuratura pentru calomnie;
Daca in decembrie 2006, dupa sedinta Parlamentului in care dl Basescu condamna comunismul, sub huiduielile demente ale d-lui Vadim Tudor, cineva ar fi riscat sa spuna ca nici doi ani mai tarziu se va schita o colaborare intre deputatii ramasi in afara "celor 322" (adica "loialul" PD-L) si grupul PRM, asa jumulit de demisii cum este, acelasi sincer militant pentru democratie ar fi strigat ca autorul profetiei bate campii;
Daca, in acelasi sfarsit al anului 2006, s-ar fi gasit un inspirat care sa profetizeze ca dl Patapievici, unul dintre principalii stalpi ai condamnarii comunismului si ai punerii la stalpul infamiei a d-lui Vadim Tudor, va fi controlat de cei cu care s-a aflat in cel mai mare conflict (si care nu pot avea nici o urma de obiectivitate), dl Funar si dl Adrian Paunescu), am fi declarat ca respectivul profet e atins de paranoia;
… si asa mai departe.
Exista o mare deosebire intre luptele politice pana in anul 2004 si cele care au jalonat actuala legislatura. Cele anterioare, asa pline de combinatii obscure cum vor fi fost, aveau totusi meritul ca respectau – cel putin aparent – liniile de demarcatie ale partidelor. Lupta parea – chiar daca nu era – ceva mai clara. Ceea ce permitea alegatorului sa aiba preferinte mai limpezi.
Aceasta ordine – chiar relativa si superficiala cum era – a disparut. Daca am fi complet lipsiti de suspiciozitate, vom afirma ca aceasta evolutie este un efect al hazardului. Dar daca, asa cum e normal, vedem in aceasta confuzie totala mana papusarilor care ne-au luat ostatici electorali, constatam ca niciodata ca acum taberele nu au fost mai greu de definit, hotarele mai greu de trasat. Cu atat mai greu ii va fi alegatorului cinstit sa se decida cu cine voteaza. Cetateanul turmentat al lui Caragiale ("eu cu cine votez?") devine o figura centrala, majoritara. La sate, se stie, exista cuvinte de ordine. Ale primarului, ale cine stie carui om influent din comuna. stie omul cu cine sa voteze. In mediul urban, nici atat.
Ce se intampla de obicei in cazurile in care confuzia, deci dezorientarea alegatorilor, creste la cote inadmisibile? Cine profita? Profita extremele, populistii, demagogii fara scrupule. Cine s-a grabit sa-l inmormanteze pe liderul PRM, Vadim Tudor, cine
s-a bucurat de declinul PNG si al domnului Becali va constata ca s-a inselat. Sa ne amintim de un alt moment de confuzie, e drept, mai putin accentuat decat cel de azi: anul 2000, cand dl Emil Constantinescu a anuntat ca nu mai candideaza a doua oara. Mase de oameni s-au repezit sa-l voteze pe dl Vadim Tudor. Nu fiindca s-ar fi dat in vant dupa programul d-sale, ci ca un semn de indignare si de protest pentru confuzia care se crea, in nici un caz atat de mare ca azi.
Dar atunci a profitat dl Ion Iliescu, ales in turul doi cu zdrobitoare majoritate, cu sprijinul intelectualilor ultragiati. Acum, la parlamentare, nu va mai fi un tur doi. Razboinicul Luminii si Bardul Natiunii au sanse mai mari decat s-ar putea crede. Ca si in anul 2000, votul ar putea avea acest caracter protestatar.
Ura dintre liberali si liberal-democrati creste pe zi ce trece, facand o Alianta D.A. "bis" din ce in ce mai improbabila. Invers, liberalii si social-democratii se tin in brate din ce in ce mai strans. (Cineva va iesi sufocat din aceasta stransoare dragastoasa PSD-PNL si m-as mira sa fie social-democratii; dar asta se va petrece dupa cativa ani de convietuire.) Pentru a putea forma o coalitie careia presedintele Basescu sa-i incredinteze formarea guvernului, nu m-ar surprinde excesiv o alianta a PD-L cu Bardul si/sau Razboinicul. Este in logica confuziei actuale sa se intample asa.
Intelepciunea ar recomanda ingroparea securii razboiului intre democrati si liberali, pentru a forma singura coalitie coerenta actualmente posibila, democrato-liberala. Dar de cand nu a mai invins intelepciunea in Romania? Poate ca ne facem iluzii, dar ar fi momentul sa luam ceva din calmul si determinarea vechilor democratii europene, sa lasam la o parte ambitiile personale pentru a construi un viitor guvern solid, fara imperecheri monstruoase.
