Cunoscutul ziar de specialitate argentinian „Ole” publica un interviu amplu cu Elias Bazzi, jucatorul argentinian de la FC Arges, care a evoluat sezonul trecut la FC National. Originar din Cordoba, fundas stanga la Boca Juniors, la care a evoluat un meci in prima echipa, apoi la Godoy Cruz si Sportivo Italiano, jucatorul, acum pitestean, povesteste cum o duce „pe meleagurile lui Dracula”, dupa cum scrie cotidianul din Buenos Aires. Iata fragmente din acest interviu.
– Cum ai ajuns pe meleagurile lui Dracula?
– Cunosc un impresar elvetian. In 2004 nu aveam club si speram sa ajung in Chile. M-a chemat si mi-a spus ca are ceva in Romania. La inceput am avut o indoiala. Cand eram in avion ma intrebam unde ma duc, apoi m-am acomodat.
– Fotbalul este mult diferit?
– Este mai fizic, dar seamana cu cel din Argentina: izbucnirile si pauzele fotbalului latin. Aceasta ma ajuta sa ma adaptez mai repede si m-am simtit bine la National, care este o echipa de mijlocul clasamentului, aproape de UEFA. Am si marcat un gol Stelei, care domina campionatul impreuna cu Dinamo. Cu Arges suntem pe 6 si la 14 puncte de primul loc. La Bucuresti m-am antrenat si la minus 10 grade sub zero, nu te incalzeai nici bine imbracat.
– Acolo Gheorghe Hagi este Dumnezeu…
– Da, este, ca Maradona in Argentina. Apare in fiecare zi in ziare. Acum antreneaza Poli Timisoara, care era o formatie mica, dar de cand este finantata de un petrolist domina competitia.
– Cu limba cum te descurci?
– La inceput ma descurcam cu engleza pentru ca in echipa aveam patru australieni si eram tot timpul cu ei. Acum toti sunt romani, asa ca am inceput sa invat limba. Singurul cu care vorbesc spaniola este Mariko Daouda, unul din Coasta de Fildes, care a invatat castallana pentru ca a jucat un an la echipele de rezerva ale lui Talleres.
– Ai fost sa vezi castelul lui Dracula din Transilvania?
– Nu, pentru ca sunt foarte ocupat, nu am gasit timp, pentru ca aici jucam miercurea si duminica.
– Ce ti-a atras atentia?
– Credeam ca totul va fi foarte ciudat, dar obiceiurile si oamenii se aseamana cu ce e in Argentina. Toata lumea este foarte sociabila iar limba este similara celei italiene. Dar imi lipsesc familia si o friptura ca la noi.
