Cel puţin 71 persoane au murit şi alte peste 350 rănite într-o serie de atentate comise în week-end în Irak. Duminică, un tribunal irakian l-a condamnat la moarte în contumacie pe vice-preşedintele Tarek al-Hachemi, refugiat din aprilie în Turcia.
Condamnarea la moarte în contumacie a vice-preşedintelui irakian Tarek al-Hachemi pentru că ar fi comandat escadroane ale morţii ar putea relansa criza politică ce se mai calmase în ultimele luni. Împreună cu Hachemi a fost condamnat la moarte prin spânzurătoare şi secretarul şi ginerele său, Ahmed Qahtan. Din Turcia, unde s-a refugiat, Hachemi, vizibil iritat, a declarat ieri în cadrul unei conferinţe de presă: „Confirm din nou nevinovăţia mea şi a gărzilor mele de corp, resping total şi nu voi recunoaşte niciodată verdictul inechitabil, injust şi motivat politic, la care trebuia să mă aştept de la debutul acestui proces ridicol”. După ce a fugit din ţară, Hachemi, unul dintre cei mai importanţi responsabili politici sunniţi din Irak, nu a încetat să-l atace pe premierul şiit Nouri al-Maliki, acuzându-l că manipulează aparatul judiciar irakian.
Familia lui politică, blocul laic Iraqiya, a dat un comunicat ieri dimineaţă în care acuză „conduita audierilor tribunalului, care nu face decât să întărească sentimentul că sentinţa curţii este politizată şi previzibilă” şi semnalează responsabilitatea lui Maliki. Criza politică din Irak mai scăzuse din intensitate după episoadele furtunoase din decembrie. Atunci, în momentul plecării trupelor americane, Iraqiya a făcut opoziţie faţă de Maliki, acuzându-l că acaparează puterea după ce acesta încercase să-l demită pe vice-premierul său, sunnitul Saleh al-Moutlaq, care îl acuzase că este „mai rău decât Saddam Hussein”.
În acel moment au fost lansate şi acuzaţiile contra lui Tarek al-Hachemi, care s-a refugiat în regiunea autonomă Kurdistan şi apoi în Turcia. Ambele au refuzat extrădarea politicianului, ambele au relaţii dificile cu guvernul irakian, în cadrul cărora problema petrolului deţine un rol central. De atunci, tensiunile politice s-au exacerbat în Irak şi relaţile dintre Ankara şi Bagdad s-ar putea deteriora mai mult în următoarele luni, potrivit lui John Drake, specialist în securitate în cadrul grupului AKE. Concret, subliniază Drake, condamnarea la moartea a lui Hachemi va agrava disensiunile dintre Maliki şi Iraqiya, ceea ce ar putea frâna lucrările Parlamentului. În plus, sunniţii s-ar putea simţi persecutaţi de această condamnare. Iar ultimele atentate, de sâmbătă şi duminică, soldate cu aproape o sută de morţi, vor afecta relaţiile interconfesionale.
Susţinerea Ankarei
Printre cele 150 de capete de acuzare reţinute de justiţia irakiană contra lui Hachemi, vice-preşedinte al Irakului între aprilie 2006 şi mai 2011, unul dintre principalii lideri sunniţi din Irak şi şef al partidului islamist Iraqiya, se află acuzaţia că ar fi orchestrat o campanie de asasinate politice şi de atentate cu bombă cu ajutorul gărzilor sale de corp şi cea de ucidere a mai multor înalţi responsabili, între care directorul general al Ministerului Securităţii Naţionale, a şase judecători şi mai ales a unei avocate şi a generalului Talib Belassim. Pedeapsa cu moartea a fost cerută pentru asasinarea ultimilor doi. După verdictul anunţat la Bagdad, Hachemi pare sigur de susţinerea Ankarei, care refuză în continuare să-l extrădeze. În ultima lună, el denunţă procesul – deschis la Bagdad pe 15 mai – drept o procedură concepută în scop pur politic, care se înscrie în conflictul care opune blocul Iraqiya, dominat de sunniţi, şi premierul Nouri al-Maliki, şiit, acuzat de autoritarism.
Riscul destabilizării
Tarek al-Hachemi a jucat un rol de prim rang în procesul politic din Irak după intrarea trupelor americane şi, din Istanbul, el acuză Iranul că se află în spatele conflictului interreligios şi al tulburărilor politice din ţara sa. Comentând eventualitatea unei divizări a Irakului între diferite grupări, Hachemi sublinia că în acel caz va suferi întreaga regiune, care riscă să intre în haos politic. Irakul este o ţară bogată şi cea mai mică divizare geografică va incita ţările vecine să se amestece în treburile interne. Arabia Saudită, Qatar şi Turcia au o influenţă şi o putere considerabile în Orientul Mijlociu şi sunt foarte preocupate de stabilitatea Irakului.
Problema este că Iranul acţionează în Irak manipulând conflictul sectar. Comparând istoric politica Iranului, nu este un fenomen nou. Jocul de influenţă al Teheranului se exercită deschis în sferele religioase, culturale şi politice. Un diplomat occidental recunoştea dimensiunea daunelor cauzate de Teheran în Irak. Puternicul vecin persan se bucură în prezent în Irak de o aură care este pe cale să devină principala preocupare a arabilor sunniţi, ca şi a occidentalilor. Ţările vecine Irakului sunt în mod natural mai prezente la Bagdad, dar fiecare are strategia sa. Turcia, de exemplu, investeşte în comerţ şi energie, iar Irakul reprezintă pentru ea o piaţă excelentă, în timp ce Iranul mizează pe educaţie şi promovează şiismul. Or, cooperarea dintre cele două guverne şiite, de la Bagdad şi de la Teheran, îngrijorează serviciile secrete.
