Guvernul Dacian Cioloศ trebuie sฤ renunศe rapid la falsa pretenศie de „guvern tehnocrat” ศi sฤ îศi asume un program de reforme politice ศi administrative care sฤ scoatฤ ศara din blocajul actual ศi din falimentul moral al guvernฤrii USL/PSD. Ca sฤ reuศeascฤ sฤ adopte aceste reforme va trebui sฤ intre într-o luptฤ la baionetฤ cu Parlamentul ศi cu partidele ศi, de aceea, trebuie sฤ fie pregฤtit sฤ fie rฤsturnat în orice moment de majoritatea coruptฤ din Parlament.
Chiar dacฤ este un guvern format în marea sa majoritate din tehnicieni neafiliaศi politic, guvernul Cioloศ nu este un guvern tehnocrat în sensul de guvern provizoriu care sฤ administreze treburile curente ale ศฤrii pânฤ la urmฤtoarele alegeri. Ar fi putut fi, dar în mod evident nu este aศa ceva de vreme ce ศi-a asumat o platformฤ de guvernare ศi un program de reforme pe care doreศte sฤ le introducฤ ศi sฤ le adopte în acest an care a rฤmas pânฤ la alegerile legislative. Orice program de reforme presupune o asumare politicฤ a acestora ศi este susceptibil, ca atare, sฤ primeascฤ o ripostฤ politicฤ din partea opoziศiei. Situaศia din România este paradoxalฤ: Deศi a trecut cu o majoritate confortabilฤ în Parlament, guvernul Cioloศ trebuie sฤ asume ca premisฤ faptul cฤ aceeaศi majoritate care l-a votat se aflฤ în opoziศie cu reformele pe care doreศte sฤ le introducฤ. Altfel spus, guvernul Cioloศ trebuie sฤ acศioneze din principiu ca ศi cum majoritatea parlamentarฤ îi este ostilฤ. Guvernul trebuie sฤ asume cฤ majoritatea covârศitoare a partidelor din Parlament vor respinge reformele electorale care sฤ ducฤ la o mai mare reprezentativitate ศi responsabilitate politicฤ ศi reformele administrative care vor urmฤri sฤ introducฤ criterii de integritate ศi competenศฤ ศi care sฤ taie cordonul ombilical ce leagฤ partidele de sursele de bani publici ศi de sinecuri lucrative ศi una din principalele surse de corupศie din România.
Ce poate face guvernul în acest caz? Este inutil ศi contraproductiv sฤ ne aศteptฤm în acest moment la o revelaศie din partea PSD ศi PNL cฤ vor descoperi calea modernizฤrii ศi europenizฤrii României ศi ca atare, vor decide spontan sฤ se reformeze. Mai degrabฤ, va trebui sฤ ne aศteptฤm sฤ punฤ în practicฤ ศantajul lui Liviu Dragnea, care a ameninศat guvernul încฤ dinaintea votului de învestiturฤ cu moศiunea de cenzurฤ în cazul în care actualul cabinet depฤศeศte limitele fixate de PSD. Dar aceastฤ ameninศare nu este decât un bluff, o cacealma gฤunoasฤ iar Cioloศ va trebui sฤ „plฤteascฤ cu sec”. Cu alte cuvinte, sฤ fie pregฤtit sฤ îศi susศinฤ proiectele de reformฤ cu demisia pe masฤ sau, tehnic, prin asumarea rฤspunderii în Parlament. În felul acesta, povara rฤspunderii pentru o eventualฤ crizฤ va cฤdea exact acolo unde se aflฤ, adicฤ pe umerii unor partide compromise politic ศi moral de corupศie ศi incompetenศฤ. Sฤ vedem dacฤ le va da mâna domnilor Dragnea, Gorghiu sau Blaga sฤ intre în alegeri cu acest stigmat asupra lor.
Anticipฤm cฤ se vor ridica obiecศii privind „legitimitatea democraticฤ” a unui guvern care îศi asumฤ un program politic de reformฤ precum ศi „constituศionalitatea” acestora. Vom auzi, din nou acuzaศii de dictaturฤ venite din partea partidelor ศi a grupurilor de interese pe care le reprezintฤ. În parte, acestor obiecศii le-a rฤspuns deja prim-ministrul care a subliniat de mai multe ori cฤ guvernul pe care îl conduce are exact atâta legitimitate cu câtฤ a fost învestit de Parlamentul ales democratic. În momentul în care Parlamentul va decide cฤ reformele nu sunt acceptabile atunci nu are decât sฤ îi retragฤ încrederea. Dar dacฤ va fi vorba de reforme evident benefice pentru România adoptate de un guvern care nu se agaศฤ de Putere ศi Parlamentul va doborî totuศi guvernul, atunci românii vor avea dovada supremฤ cฤ ศara este prizoniera unui sistem transpartinic ศi reacศionar toxic pentru cetฤศean ศi pentru societate deopotrivฤ ศi vor mฤtura vechile partide de pe scenฤ.
Pentru coerenศa guvernฤrii ศi propria credibilitate guvernul Cioloศ va trebui sฤ renunศe, aศadar, cât mai repede la titulatura de „guvern tehnocrat”. Dacฤ ar fi fฤcut-o, ar fi evitat, de exemplu, un moment neplฤcut cum a fost cel al audierii Cristinei Guseth pentru portofoliul Justiศiei. Spre deosebire de mulศi alศi comentatori, nu credem cฤ ar fi fost ceva în neregulฤ cu aceastฤ nominalizare dacฤ ea ar fi fost asumatฤ politic. Altfel spus, dacฤ Cioloศ ar fi admis cฤ are o agendฤ politicฤ, Guseth n-avea decât sฤ susศinฤ la audierile din Comisia parlamentarฤ cฤ îศi propune sฤ punฤ în aplicare toate reformele asumate prin Mecanismul de Verificare ศi Cooperare ศi recomandฤrile Comisiei Europene în privinศa reformei Justiศiei ศi combaterea corupศiei cu tot ceea ce înseamnฤ acest lucru din punct de vedere legislativ ศi instituศional atât în privinศa propunerilor de procurori cât ศi în privinศa aplicฤrii confiscฤrii extinse ศi reforma achizศiilor publice, lista reformelor urmând sฤ fie elaboratฤ împreunฤ cu experศi români ศi europeni. ศi cu asta basta, parlamentarii n-aveau decât sฤ voteze un astfel de program sau nu. În schimb, Guseth a fost vulnerabilizatฤ, prin faptul cฤ nu avea studii juridice, de pretenศia cฤ acesta este un guvern tehnocrat, pentru cฤ evident nu poศi avea un guvern de tehnocraศi cu miniศtri care nu stฤpânesc din punct de vedere tehnic domeniul pe care sunt chemaศi sฤ îl coordoneze, dar poศi avea un foarte bun ministru politic. În acest fel, guvernul a rฤmas fฤrฤ o persoanฤ despre care ศtim cฤ era dedicatฤ reformelor ศi a dat câศtig de cauzฤ unui sistem închis, de castฤ, care a reacศionat virulent împotriva unuia pe care nu îl percepeau drept al lor.
Dacian Cioloศ, nici preศedintele Iohannis, care evident susศine guvernul ศi programul sฤu vor trebui sฤ ridice miza în aศteptarea unei confruntฤri inevitabile cu partidele ศi, implicit, cu Parlamentul pe care acestea îl controleazฤ, ศi sฤ foloseascฤ legitimitatea moralฤ pe care le-o conferฤ populaศia pentru a forศa reformele care sฤ facฤ din România o ศarฤ mai democraticฤ, mai dreaptฤ ศi mai europeanฤ pentru cฤ, atlfel, ratฤm din nou o ศansฤ istoricฤ unicฤ pentru nu se ศtie câte decenii de acum înainte.
