Noul şef al guvernului italian, Enrico Letta, era aşteptat luni după-amiază în Parlament pentru a ţine un discurs programatic, mult aşteptat de partenerii europeni ai Italiei şi de pieţele financiare, ce privesc cu îngrijorare cum a treia economie a Europei persistă în recesiune.
Italia are de duminică un guvern, momentul depunerii jurământului în faţa preşedintelui Giorgio Napolitano fiind marcat, din păcate, de focuri de armă, trase de un şomer care dorea să se sinucidă în mod spectaculos, potrivit Ministerului de Interne de la Roma. Incidentul, soldat cu rănirea a doi carabinieri, a întunecat climatul politic în momentul în care, după săptămâni de impas, un guvern de mare coaliţie dreapta-stânga prelua funcţiile, cu o agendă economică şi instituţională încărcată, într-o Italie aflată în criză profundă.
Enrico Letta, însărcinat de preşedintele Napolitano să formeze guvernul, a reuşit acolo unde „şeful” său, Pier-Luigi Bersani, liderul Partidului Democrat (PD), de centru-stânga, a eşuat în ultima lună. Letta, numărul doi în PD, a alcătuit un guvern. Prea puţin cunoscut în străinătate, Enrico Letta aparţine aripii dreapta a PD şi provine din democraţia-creştină, astăzi dispărută.
Este nepotul unui membru din anturajul lui Silvio Berlusconi, ceea ce, arată media, a contribuit la naşterea acestei coaliţii dreapta-stânga, care nu este pe placul întregii stângi. Enrico Letta a aparţinut mai multor guverne după nominalizarea lui în 1998, la vârsta de 32 de ani, ca ministru al Industriei în echipa lui Romano Prodi. Numit de octogenarul preşedinte Giorgio Napolitano, Enrico Letta, 46 de ani, este al doilea primministru cel mai tânăr din istoria Italiei. O întinerire salutară, dar, desigur, nu neapărat suficientă.
Uniune naţională
Guvernul de uniune naţională între stânga, centru şi dreapta lui Berlusconi are şanse să dureze? Componenţa echipei care a depus jurământul duminică este fără „grei” ai politicii italiene şi pare puţin experimentată. După Germania, Marea Britanie şi Belgia, Italia s-a dotat cu un guvern de uniune naţională. „Născut” greu, după două luni de gravă criză politică după ce alegerile din februarie au dus la apariţia a trei blocuri cvasi-egale ca număr de deputaţi (stânga, dreapta berlusconiană şi Mişcarea 5 Stele), acest guvern este condus de numărul 2 al PD, Enrico Letta. Noua echipă – „singurul guvern posibil“, potrivit preşedintelui Napolitano – este o dozare savantă între toate sensibilităţile – nouă miniştri provin din PD, principala formaţiune de centru-stânga, cinci din Partidul Libertăţii (PDL), formaţiunea lui Silvio Berlusconi, trei miniştri care provin din Opţiunea Civică sunt centrişti şi alţi patru sunt prezentaţi ca tehnocraţi.
Acest guvern de coaliţie, o premieră în Italia, se caracterizează printr-o echipă întinerită –media vârstei este de 53 de ani – mai „feminină” şi fără greii politicii prevăzuţi atât de dreapta cât şi de stânga, cum ar fi ex-premierul de stânga, Massimo d’Alema sau ex-ministrul de dreapta, Renato Brunetta. Şi, în afara câtorva personalităţi cunoscute, ca preşedintele Băncii Italiei, Fabrizio Saccomanni, noul ministru al Economiei, sau Emma Bonino, fost comisar european, de acum noul ministru de Externe, guvernul Letta este compus din miniştri fără experienţă.
Un atu pentru a face uitate reformele eşuate din ultimii ani sau un handicap în momentul în care Italia trebuie să-şi recâştige credibilitatea pe pieţe angajând măsuri de austeritate şi de susţinere a creşterii. „Inoxidabilul” Silvio Berlusconi ar putea profita de această lipsă de experienţă pentru a face presiuni asupra guvernului Letta, consensual, dar lipsit de autoritate, potrivit criticilor săi. Il Cavaliere a reuşit să-şi plaseze un om de încredere pe locul doi în guvern. Angelino Alfano, şeful partidului lui Berlusconi, este vicepremier şi ministru de Interne şi pentru observatori el apare ca un premier din umbră în acest guvern care luni s-a supus votului de încredere al Parlamentului.
Priorităţile lui Letta
După ce a fost numit de preşedintele Napolitano să alcătuiască guvernul, Letta a precizat priorităţile sale ca viitor şef al Executivului, estimând că la nivel european „politicile de austeritate nu mai sunt suficiente“. El a promis că va ataca cu prioritate problema şomajului care afectează 12% din populaţia activă şi peste o treime din tineri. „Guvernul Letta va fi judecat pentru capacitatea de a răspunde urgenţei de pe piaţa muncii şi de a opri hemoragia, care loveşte sectorul manufacturier italian” cu închiderea a milioane de mici întreprinderi, scria Sole 24 Ore.
De la premier „ţara aşteaptă o injecţie de justiţie socială printr-o distribuţie echitabilă a sacrificiilor şi o atenţie specială pentru cei prea mulţi care au alunecat în sărăcie”. Numai că marja de manevă a Executivului este foarte limitată, având în vedere enormitatea datoriei italiene – peste 2.000 miliarde euro.
