Opţiunea în favoarea unui anumit tip de grătar nu este aşa de simplă cum ar părea la prima vedere. Dar va fi, după citirea acestui articol!
Aveţi nevoie de un grătar?
Aceasta este prima întrebare pe care ar trebui să v-o puneţi. Grătarul, ca şi piscina şi alte dotări de curte, ţine de o modă culturală contemporană. Uşor, uşor s-a creat sugestia că o proprietate nu pare a fi întreagă până nu conţine cele două elemente enumerate, şi altele asemenea. Dvs., însă, trebuie să porniţi de la ideea că n-are rost să fiţi la modă doar aşa, de dragul de a fi; o faceţi pe cheltuiala dvs.! Deci gândiţi-vă, mai întâi, dacă vă plac frigăruile, dacă aveţi timp să le preparaţi, cât de des o faceţi, dacă aveţi constant musafiri cărora o astfel de mâncare le face plăcere etc. Când v-aţi făcut socoteala, puteţi şti dacă este cazul să băgaţi mâna în portofel sau nu. Dacă răspunsul este afirmativ, veţi găsi sugestii în rândurile următoare.
Grătar fix sau mobil?
Grătarele se pot clasifica în funcţie de materialul din care sunt construite, de dimensiunea şi complexitatea lor, de operaţiunile pe care le permit, de accesoriile pe care le includ şi, în fine, de preţul de achiziţie. Dar, dincolo de toate aceste împărţiri, mai este una, foarte importantă: grătare fixe sau mobile. Cele dintâi, fie că sunt cumpărate de la magazin şi instalate în curte, fie că sunt construite ad-hoc, sunt imobile. Din ciment, piatră, cărămidă sau chiar metal, ele stau locului atâta vreme cât nu decideţi să le dezafectaţi.
În schimb, grătarele mobile pot fi mutate dintr-un loc într-altul cu maximă uşurinţă, în funcţie de umbra din curte, de eventualul mobilier de grădină etc. Multe dintre ele chiar sunt prevăzute cu roţi, astfel încât deplasarea lor să fie uşoară. Ambele tipuri pot găti aceleaşi frigărui, desigur. Diferenţa apare, după cum vă spuneam, în mobilitate. Grătarul fix e făcut să rămână locului ani de-a rândul, fiind construit din materiale rezistente. În plus, de cele mai multe ori este însoţit de o chiuvetă şi de un spaţiu de depozitare (pentru lemne şi diversele ustensile). În unele cazuri poate fi prevăzut şi cu un cuptor închis, în care se poate coace pizza, de pildă. Dar ce e mai important este faptul că acest tip de grătar este de tip şemineu, adică are vatra acoperită, iar evacuarea fumului se face printr-un coş.
Avantaje şi dezavantaje
Grătarul fix e durabil şi sigur în exploatare. Se pot prepara mâncăruri şi pe vreme urâtă, deoarece vatra este protejată de horn. Focul poate fi făcut din orice rest de lemn din gospodărie. Fumul rezultat nu-l deranjează pe bucătar. Dezavantajul principal este faptul că această construcţie va deveni parte din peisaj. În plus, ocupă constant o porţiune din grădină (lucru deranjant, dacă aceasta este de dimensiuni mici).
Grătarul mobil nu afectează peisajul. În timpul în care nu se utilizează, acesta se depozitează într-un spaţiu protejat, de pildă în garaj. Dacă este de dimensiuni mici, poate fi pus în portbagajul maşinii şi transportat după nevoie – în concediu sau într-o scurtă ieşire de weekend. Dezavantajul principal este faptul că, de regulă, ţine mai puţin timp decât cel din zidărie. În plus, dacă vântul bate spre dvs., vă veţi trezi deseori cu fum în ochi, chiar şi-n cazul în care este prevăzut cu apărătoare de vânt. Un alt dezavantaj este legat de combustibil: de regulă, acest tip de grătar reclamă mangan.
Grătarul cu mangal
Pe piaţă se găsesc surprinzător de multe modele de grătare, de regulă mobile, al căror combustibil recomandat este mangalul. Ele diferă atât în ceea ce priveşte dimensiunea, cât şi conformaţia. Există, de pildă, grătare la care se poate coace un singur rând de frigărui, dar există, de asemenea, şi grătare cu două rânduri suprapuse, astfel încât cel mai aproape de jar se poate frige carnea, iar pe sertarul superior se pot pregăti, de pildă, legumele. Aceasta se traduce, desigur, atât printr-o economie de combustibil, cât şi prin una de timp. Am văzut, de asemenea, interesante grătare verticale. Uneori funcţionează cu energie electrică, însă sunt şi modele cu mangal. Avantajul principal al acestora este faptul că grăsimea nu mai picură pe mangal, evitându-se astfel descompunerea ei prin ardere, proces care, se pare, ar produce unele substanţe cancerigene.
Grătarul cu gaz
Nu tocmai „tradiţional”, acest grătar este, fără nicio îndoială, foarte util şi practic. Poate fi cumpărat împreună cu o butelie de gaz dedicată sau poate fi legat, printr-un simplu racord, la o butelie pe care o aveţi deja. Acest grătar are avantaje incontestabile, care-l fac aproape imbatabil în competiţia cu fraţii lui întru frigărui. Gazul este relativ ieftin, iar buteliile se pot umple de la orice benzinărie. Păstrarea acestora este mult mai comodă decât a lemnelor sau a mangalului – ambele, sensibile la umezeală. Iar avantajele legate de utilizare sunt încă şi mai evidente.
În primul rând, grătarul pe gaz ajunge într-un timp foarte scurt la temperatura dorită – spre deosebire de cel pe lemne, la care trebuie să aşteptaţi mai întâi ca lemnul (sau mangalul) să se transforme în jăratic, şi abia apoi puteţi pune carnea deasupra. În al doilea rând, temperatura poate fi scăzută, crescută sau menţinută constantă, după voie. Şi, lucru cu adevărat remarcabil, limita de timp pe care puteţi găti pe el este dată doar de capacitatea buteliei – puteţi găti zile de-a rândul până să ajungeţi în situaţia asta.
În schimb, dacă la grătarul cu lemne se termină jarul şi dvs. n-aţi apucat să faceţi decât un rând de frigărui, va trebui să mai aprindeţi un rând de lemne (sau de mangal), să aşteptaţi transformarea în jăratic şi să o luaţi de la capăt… Un alt avantaj este, desigur, faptul că în procesul de ardere nu se degajă fum. Să frigi peşte pe un astfel de grătar este la fel cu a frige peşte pe aragaz, cu diferenţa că mirosul se va pierde în curte. Desigur, şi faptul că nu se mai produce jar şi, prin urmare, cenuşă, este important. Dacă vă gândiţi că, din pricina dimensiunii buteliei, acest tip de grătar nu poate fi transportabil, vă înşelaţi. Sunt şi grătare de camping pe gaz, de mici dimensiuni, care însă pot fi folosite şi în curte, cu aceeaşi eficienţă!
Grătarul electric
Are multe dintre avantajele grătarului pe gaz. Temperatura poate fi reglată cu precizie, poate fi menţinută constantă oricât de mult timp (datorită unui termostat), nu se produce fum, nu apar resturi de ardere etc. Dezavantajul? În primul rând, faptul că impune un racord electric. Acesta poate fi fix (caz în care grătarul se transformă într-unul imobil, dependent de legătura lui la energia electrică) sau mobil, printr-un simplu prelungitor cu înpământare. Un alt avantaj este faptul că trebuie să fiţi ceva mai atenţi când plouă sau este umezeală, dar şi preţul relativ ridicat al curentului electric.
