Mai demult, dar nu foarte demult, acum câțiva ani, într-o vară, eram la un prieten dintr-un târg prăfuit al Olteniei. În fața casei lui, în afara orașului, în două bazine abandonate de lângă un grajd de vite părăsit făcuse, cu acte în regulă, o mică pescărie. Apa o aducea de la un izvor captat la câteva sute de metri de bazine prin mai multe furtunuri de pompieri legate unul de celălalt.
Între grajdurile fostei crescătorii, un alt gospodar făcuse o moară, iar un altul înjghebase un service auto. Un colț de inițiativă privată ce părea să crească pe ruinele unei foste întreprinderi comuniste.
Într-o dimineață, am găsit spațiul dintre grajduri și bazine, unde era o grădină plină de legume, inundat cu apă, iar prietenul meu nu și-a mai găsit toate furtunurile. Două dintre ele fuseseră tăiate și furate, dar hoții lăsaseră în urmă capetele de îmbinare din aluminiu. Tăiaseră și furaseră doar bucățile de furtun din cauciuc pânzat.
– Sunt bune pentru a face din ele hamuri pentru cai, mi-a explicat. Probabil, le-a luat cineva care a venit la moară și are căruță. Și uite așa, am devenit un gorobete, mi-a mai spus cu mâhnire.
În argou, gorobetele este un om credul. Un naiv sau un fraier. L-am întrebat cum se numește cel care a tăiat și a furat furtunurile.
– Hoț, a răspuns. Dar un hoț idiot, pentru că putea să desfacă furtunurile de la capete și să le taie acasă. Și ar fi trebuit să desfacă și îmbinarea de la izvor. A muncit mai mult așa și s-a și udat tot. Și și-a bătut joc de munca noastră, a inundat toată grădina…
– Și de ce ai fi tu un gorobete?
Nu mi-a răspuns. Era mai supărat omul pentru că se distrusese grădina de legume. Furtunuri mai putea să cumpere, dar grădina nu se mai putea munci încă o dată.
Mi-am adus aminte de cuvântul „gorobete“ la înnoirea permisului auto al președintelui Senatului. Credulii stăteau la coadă, bo-ierul a intrat prin spate. Am căutat să îmi amintesc un cuvânt care să definească mai bine feudalul român modern. Pe cel care simte că totul i se cuvine și crede în atotputernicia sa. Care îi consideră pe angajații săi slugi. Care simte mirosul banilor și al puterii și face orice ca să devină stăpân. Jupânul sau jupâneasa care „fac“ într-un an școală (privată sau de… informații) cât alții în douăzeci și avere cât alții într-o viață. Bișnițarul care se crede om de afaceri. Parașuta care se crede vedetă și vedeta care se crede artist. Comunistul care se crede capita-list, știristul „exploziv“ care se crede jurnalist și așa mai departe, exemplele parcă nu vor să se termine.
Ei bine, cum se numesc toți aceștia? Cei care îi prostesc zi de zi pe veșnicii gorobeți ai lumii noastre? Am hotărât să împrumut de la Florin Piersic cuvântul „ciocoflender“. Minunatul nostru actor îl folosește cu oarecare tandrețe și simpatie în poveștile sale. Cuvântul pare blând și amuzant, dar el provine din alăturarea a două cuvinte tari: ciocoi și fleandură. Sau zdreanță. Altfel spus, un ciocoi zdrențuros sau o zdreanță de ciocoi. În oricare dintre aceste combinații se regăsesc lipsa de caracter și dorința de parvenire. Ciocoflender este și primarul care își asfaltează ulița din fața porții, dar și președintele de țară care face lobby pentru o centură de siguranță de la FMI, iar apoi taie salariile gorobeților. Ciocoflender este și candidatul penal al oricărui partid politic, după cum ciocoflenderi sunt și șefii de partid care îl susțin și îi permit să candideze. Același cuvânt se potrivește și patronilor sau managerilor de companii private care, atunci când dau de greu, dau afară oameni, taie salariile angajaților rămași, uită să îi mai plătească, dar ei pleacă în vacanțe de lux și își întrețin pasiuni costisitoare din banii firmei produși de gorobeți.
Gorobetele este un tip sfios, ciocoflenderul dă pe-afară de tupeu. În timp ce primul tace, cel de-al doilea urlă. Ciocoflenderul schimbă partidul ca pe șosete, dar gorobetele îl votează sau, dacă se supără, se supără ca văcarul pe sat și nu mai merge la vot. De parcă cel mai mare câștig al democrației ar fi obrăznicia, iar cea mai mare pedeapsă pentru boierii de tip nou ar fi absenteismul la vot sau ple-carea la muncă în străinătate.
…Pescăria din Oltenia nu a mai pornit niciodată. Grădina a fost compromisă în acel an, iar fostul complex de creștere a vitelor e în paragină. Hoțul nu a fost prins niciodată. Caii s-au înnoit cu hamuri confortabile, din furtun de pompier. Ciocoflenderii și ciocoflenderele (cred ca acesta este femininul) pozează sexy sau jucând table pe plaje însorite și postează pe Facebook judecățile lor de valoare, iar gorobeții dau like și share pentru că, nu-i așa, nu pot supraviețui unul fără altul…
