Are un buget anual de 1.400.000 de euro. Cu o lungime de peste 6.200 de metri şi cu 1.000 de participanţi la activ, din care 150 sunt copii cu vârste cuprinse între 6-16 ani, cu o taxă de participare care nu este la îndemâna oricui – toate acestea traducându-se în „Hof Hausen vor der Sonne Golf-Club”, club specializat pe care l-am vizitat în Germania prin proiectul „Golful şi natura”.
Ajunşi acolo, coborând dintr-un autocar destul de îmbătrânit, am fost întâmpinaţi de o expoziţie de maşini de lux, pe care membrii clubului de golf o numesc parcare. Curioşi să vedem noua modă a jucătorilor de golf, am păşit timizi în magazinul de la intrarea în complexul sportiv.
Acolo am observat tricouri „No-Brand”, pornind de la un preţ de 75 de euro. Cele mai ieftine obiecte erau mingile de golf la numai 1 euro pe care jucătorii le pierdeau în lacuri, tufişuri sau iarbă cu prea multă uşurinţă.
Aşa cum am aflat din prezentarea făcută de gazde, gestionarea bugetului este împărţită pentru diferite proiecte, precum plantarea copacilor sau întreţinerea terenului de golf; intrigant ni s-a părut faptul că în unele zone iarba este tunsă de cinci ori pe săptămână, ceea ce presupune un mare consum de resurse.
Acţionarii investesc bani şi în publicitate şi, întrebaţi de ce îşi doresc acest lucru, Martin Bocksch, consilier de mediu, a răspuns că vor să atragă un număr cât mai mare de jucători pentru creşterea bugetului clubului.
Sinceritatea acestuia a fost rapid întreruptă de mana-gerul clubului, Rolf Dube, care a negat cu diplomaţie, spunând că, de fapt, prin taxa plătită de membri doresc să ajute la conservarea mediului pe terenul de golf şi să protejeze speciile de animale care populează zona.
A urmat vizitarea terenului de golf, unde am observat automatismul unor mişcări care ne-a amintit de snobismul aristocratic. Fiecare jucător echipat la costumul cumpărat din magazinul de la intrare îşi împin-gea cu mândrie căruciorul plin cu crose care mai de care mai lucioase.
Am crezut că o plimbare în aer liber ne va face plăcere, creându-ne o profundă stimulare a căilor respiratorii. Surprinzător a fost faptul că pe măsură ce înaintam, simţeam un miros de aer închis datorită nisipului care era adus pentru îmbunătăţirea jocului de golf şi creşterea eficientă a ierbii.
Promenada s-a încheiat în faţa magazinului ca o invitaţie la cumpărături, însă nici unul dintre noi nu i-a dat curs şi ca o formă de protest împotriva un joc care aşează distracţia înaintea protejării naturii.
Ne‑am aşezat cuminţi în autocarul nostru şi, parcă nimic din ce crezusem despre acest joc nu părea să se mai susţină. Oare am descoperit întreaga faţă a golfului? Oare oamenii înstăriţi vin acolo doar ca să joace golf sau e doar încă o activitate exclusivistă?
Oare bugetul anual este în întregime repartizat pentru conservarea naturii?
