Bruxelles a avut prea puţin timp pentru a se bucura de eșecul extremei drepte la prezidenţialele din Austria, duminică seară, la interval de câteva ore eșecul referendumului italian și demisia premierului Matteo Renzi, replonjând UE în temerile „policrizei” care îi afectează coeziunea.
După traumatismul Brexit, alegerea lui Donald Trump în SUA și creșterea populismului pretutindeni în Europa, intervine eșecul referendumului în Italia, soldat imediat cu demisia premierului Renzi și liderii europeni se tem de intrarea într-o nouă zonă de turbulenţe, politice și economice, Italia fiind considerată principala verigă slabă a eurozonei, după Grecia.
Șeful guvernului italian, Matteo Renzi, și-a anunţat demisia în noaptea de duminică spre luni după ce și-a văzut politica refor-mistă dezavuată de italieni la referendumul din 4 decembrie. Potrivit rezultatelor provizorii, aproape 60% din alegători au respins reforma constituţională propusă de Renzi care prevedea o reducere drastică a puterilor Senatului, o limitare a prerogativelor regiunilor și suprimarea provinciilor. „Am pierdut. Nu am reușit să fac să câștige «da». Guvernul meu se oprește aici“.
O largă majoritate a clasei politice, de la dreapta clasică la popu-liștii Mișcării 5Stele sau ai Ligii Nord, trecând prin toate formaţiunile de extremă dreapta și chiar „frondiștii“ Partidului Democrat al lui Renzi, au făcut apel la votarea „nu“, denunţând o prea mare concentrare a puteri-lor în mâinile premierului.
Această opoziţie s-a unit și din dorinţa alungării lui Renzi, la putere de 1.000 de zile. În pofida unei campanii susţinute în media, în reţelele sociale și în zeci de mitinguri în toată Italia, Renzi nu a reușit să-și convingă compatrioţii de binefacerile reformei sale, menită să simplifice viaţa politică într-o ţară care a văzut defilând 60 de guverne după 1948.
Scenarii posibile
Demisia sa deschide o perioadă de incertitudini care au influenţat luni pieţele financiare, existând temeri-le unei noi instabilităţi în cea de a treia economie a zonei euro. Președintelui Republicii, Sergio Mattarella, discret și eficient, îi revine gestionarea acestei crize a vieţii politice italiene și va decide după consultări pri-vind multiple soluţii, care exclud pentru moment cea a unui guvern tehnocrat și o revenire rapidă la alegeri anticipate.
Instabilitatea politică italiană este congenitală, cu 63 guverne în 70 de ani și șeful statului are la dispoziţie o serie de soluţii. Cea prevăzută iniţial, cu o demisie a lui Renzi și apoi din nou însărcinat cu alcătuirea unui nou guvern este acum imposibilă. Cu 60% în favoarea „nu” și 70% participare, referendumul este un adevărat plebiscit asupra persoanei premierului.
Soluţia revenirii imediate la urne este improbabilă. Partidul Democrat, majoritar, este în pragul imploziei și foarte probabil fără lider, iar centru-dreapta divizat nu a găsit o unitate de faţadă decât pentru a se opune lui Renzi. Matteo Salvini cere alegeri anticipate imedia-te, oricare ar fi legea electorală. Care nu există, cea care acompania reformele constituţionale devenind inaplicabilă, iar cea veche a fost declarată neconstituţională. Elaborarea unei noi legi și adoptarea de către Parlament va fi prima sarcină dificilă a viitorului guvern.
Mattarella va antama ime-diat după acceptarea demisiei lui Renzi consultări pentru găsirea unui succesor, prioritatea fiind reasi-gurarea pieţelor financiare și partenerii europeni asupra fiabilităţii Italiei. Numele cel mai evocat luni era cel al actualului ministru al Economiei, Pier Carlo Padoan. Deși Beppe Grillo, liderul Mișcării 5Stele, și-a declarat disponibilitatea de a veni la putere.
Extremiștii, învinși în Austria
Potrivit media, după victoria ecologistului Van der Bellen Alexandre (72 ani) și a stângii la prezidenţialele din Austria, în Europa s-a putut auzi un suspin de ușurare. El l-a devansat pe Norbert Hofer, candidatul extremei drepte, FPO care se și vedea primul președinte din Europa provenit din acest curent politic de după 1945. Președintele Consiliului European, Donald Tusk, s-a felicitat de această victorie, estimând că va contribui la conservarea unităţii Europei. Iar președintele Parlamentului European, Martin Schulz, a salutat rezultatul ca pe „o grea înfrângere a naţionalismului și populismului anti-european”.
