Impunerea lui Becali de către Crin Antonescu este departe de gestul lui Caligula, care şi-a numit calul preferat senator, dar e, cu siguranţă, un gest menit să-i determine colegii de partid să renunţe a mai suspina după liberalismul soft al vremurilor de mult apuse.
Până vineri seară, cooptarea rapidă a lui Gigi Becali în sânul PNL a părut o lovitură de maestru din partea lui Crin Antonescu. Aceasta confirmă nivelul până la care a ajuns Partidul Naţional Liberal, care, dintr-o forţă moderată, urbană a clasei de mijloc, s-a transformat într-un partid semirural, provincial şi agresiv. Un mitocan exhibiţionist precum Gigi Becali, care „se vinde” drept ţăranul isteţ ce a luat cu asalt capitalismul urban, este visul oricărui creator de imagine. Cel mai probabil, trecerea sa la liberalism are avantajul de a încuraja mase întregi de critici să se abţină de la vot, din dezgust: ce nevoie mai e de fraudă electorală, când cei care trebuie înşelaţi abdică, de bunăvoie, de la procesul electoral, de la bun început?
Mă îndoiesc că mulţi pesedişti pun sub semnul întrebării mişcarea lui Crin. Ea creşte şansele ca un nonconformist populist de tipul lui Dan Diaconescu, actualmente dincolo de orice reţea transpartinică, să poată fi cooptat dacă va fi nevoie de un exponent autentic al artei demagogiei.
