Acum 3-4 ani Gara Lipscani isi facuse faima de restaurant bun, dar cu preturi "studentesti" – se vorbea de portii mari, bine preparate, costand o nimica toata. Contribuia la asta si imaginea "simpla si curatica" a restaurantului – situat intr-un demisol, lung ca un tunel, cu cateva fotografii pe pereti; pe scurt, nimic sofisticat, cu pretentii artistice. Vadit, decorul nu avea un designer in spate, fiind amenajat dupa gustul patronului, care, se vede treaba, isi daduse silinta sa-l faca primitor, umpland ferestrele oarbe cu obiecte etno-naturiste – artefacte, tartacute, fructe impaiate –, dar, din fericire, fara sa exagereze.
Dupa trei ani, ambianta a ramas cam la fel – aceleasi poze cu locomotive pe pereti, aceleasi mese cu bancute de lemn. Modificarile sunt minimale – radioul pe FM a fost inlocuit cu CD-uri continand "muzica de digestie", evergreen-uri din anii ’70-’80, in fundul localului a aparut un salon de nefumatori, separat printr-un perete de sticla de restul restaurantului, iar somptuoasele lustre cu snur si ventilator, cum se aduceau la inceputul anilor ’90 din Turcia, au disparut, inlocuite cu niste prozaice aplice. Nimic de comentat, de asemenea, despre servire – amabila, impanata cu glume, cu chelnerite dezinvolte, obisnuite cu studenti. Din pacate, mai departe incep problemele: meniul a ramas acelasi sau a fost simplificat – 4 feluri de ciorbe, grill-uri, salate, garnituri. Nu exista tocanite, sarmale, fasole (batuta, cu ciolan etc.), ma rog, nici un fel de mancare traditionala mai sofisticata. Ciorba taraneasca de pui are gustul identic cu cea de vacuta, "tras la xerox", ce o diferentiaza e pretul (6,5 lei cea de vacuta, 5,5 cea de pui); smecheria e simpla, carnea de pui, vita si porc se fierbe la un loc in acelasi lichid si abia ulterior e taiata in cubulete. Ceea ce, se pare, nu e asa de grav – exista o traditie a restaurantelor ieftine in sensul acesta: o prietena mi-a spus ca si-a luat o ciorba de post, cu legume, care avea acelasi gust cu ciorba de vacuta a celui cu care venise.
"Mix grill"-ul, pe post de fel principal, costa 15 lei si contine trei bucatele de carne prajita si un carnacior – minuscule cat niste bijuterii, ocupand o jumatate de farfurie. Garnitura, in valoare de 4 lei, ocupa cealalta jumatate de farfurie si e la fel de rarefiata. Ma ridic de la masa cu o senzatie persistenta de teapa – platesti ca intr-un restaurant scump si mananci ca intr-unul pentru saraci. Chiar nu mai conteaza cat de bun a fost "mix-grill"-ul cat timp l-am platit ca pe trufandale.
