Chiar daca romanii au manifestat dintotdeauna respect pentru „fonctie”, in mileniul III nu credem ca exista ceva mai dihai care sa irite electoratul deceptionat decat lupta surda pentru functii, creand senzatia de criza perpetua. Prea multa tevatura pentru portofoliul romanesc la CE. Nimic altceva decat un inalt functionar european. Dupa nominalizare il va uita toata lumea si se va relansa ofensiva locala pentru functii.
Alegatorii fac alergie cand aud de „posturi importante”, „rocade”, „la schimb”, „targuieli”, „negocieri grele”, „armistitiu”, „a dat postul X pe postul Y”, „echilibrarea raporturilor de forte”, „propuneri separate”, „nominalizari”, „portofoliu pierdut”, „cedarea functiei”, „reprezentare”, „acest post trebuie sa ne apartina”, „s-a batut palma”, „noi suntem cei care numim”, „a cerut la schimb”, „portofoliu negociat politic”, „tranzactie”, „moneda de schimb”, cand stiu ca in spatele lor se afla trocuri pe functii. Electoratul stie bine ce-i trocul, dar l-ar dori doar in Obor si la iarmaroace, nu la varful clasei politice. Trebuie recunoscut ca in cadrul Aliantei, pentru „redesenarea” structurii functiilor (vizibila si neproductiva aceasta lupta pentru functii), democratii au avut abilitatea de a-si atrage meritele, lasand pe seama liberalilor esecurile guvernarii, in asa fel incat sa se vorbeasca de un PD bun si un PNL rau.
Cel mai bine a inteles pericolul ciorovaielii pe functii pesedistul Cristian Diaconescu. El le-a cerut pesedistilor sa nu mai vorbeasca despre candidaturile pentru functiile de conducere in partid (mai ales ca unele propuneri veneau dinspre Vanghelie, ceea ce semana a puci impotriva lui Geoana). Desi Oprescu acuza presa de scenarita, desi Vanghelie este un politician care se exprima „clar”, chiar si atunci cand tulbura apele in partid, pana la urma doctorul a discutat „barbateste” cu Vanghelie, si-au dat din nou mana, risipind „distorsiunile” si incercand sa redobandeasca „cadenta” care sa permita PSD sa nu mai cada in sondaje.
In tabara puterii, lupta pentru functii este si mai vizibila. La electorat totul apare ca o incaierare pe functii si privilegii. Partidele care nu lasa ciolanul guvernamental ameninta cu parasirea coalitiei, comportandu-se ca fiind in opozitie. Anomalia „comportament de opozitie & goana dupa functii” a devenit, de o vreme, un mod de a face politica in fata unui electorat care pare sa nu mai stie cine e la putere si cine in opozitie.
Alta greseala pe care o comit liderii de partide este cumulul de functii. A existat o vreme in care politicienii se intreceau in a deveni agamani, ceea ce le aducea tantieme suculente. Cumulul de functii nu mai deranjeaza.
Presedintii de partide sunt si parlamentari. Parlamentarii sunt si ministri. Uneori, ies dintr-o functie si intra in alta. Orice functie obtinuta in viziunea clasei noastre politice inseamna cresterea influentei, adica se umfla potul. S-a ajuns pana acolo incat s-au inmultit si diplomele false pentru promovarea in functii, iar respectivii nu se lasa pana nu-si dau si doctoratul.
Mai vor si ocupatii banoase pentru toate neamurile. A trafica functiile si rentele a devenit ceva curent.
Se apropie 1 ianuarie 2007. Desemnarile pe functii in tulburea scena damboviteana se vor face dupa atente trieri, mai apoi se vor anunta. Normalitatea. Limanul.
