Fuga de spital

Demisii din Sanatatea constanteana continua sa faca valuri. Ei contesta la unison decizia ministrului Nicolaescu, liberalul care i-a pus pe… liber. Luandu-ne dupa anumite prevederi ale legii, s-ar putea ca dumnealor sa aiba dreptate din anumite puncte de vedere. Poate tocmai de aceea domnul Grasa, fost director al Spitalului Judetean Constanta, si acolitii sai sunt atat de porniti impotriva ministrului de resort. Ei se bat cu o inversunare demna de o cauza mai buna pentru scaun. Fostul director a organizat o conferinta de presa pentru a se plange de presiunile la care este supus. Din pacate, preocupat sa-i combata pe cei care l-au demis, domnul Grasa nu a facut nici o referire la conditiile de-a dreptul mizere in care sunt internati bolnavii, ca sa nu mai spun ca a ocolit intr-o maniera usor parsiva chestiunile legate de comportamentul sub orice critica al personalului care deserveste bolnavii. Este adevarat ca dotarea spitalului lasa foarte mult de dorit. La fel de adevarat este ca, din cauze care nu tin de doctorul Grasa, s-au acumulat mari datorii. Ce ne facem insa cu comportamentul unor asistente si infirmiere sau cu lipsa de profesionalism a unor cadre medicale?! Toata lumea priveste sus, dar nimeni nu vrea sa se uite in jos, acolo unde cei mai multi dintre angajati impun propria lor lege in spital. Daca vreti sa vedeti cum va mananca sfintii pana la Dumnezeu, intrati in Spitalul Judetean Constanta, care, evident, nu reprezinta un exemplu singular. Sunt curios sa aflu ce a facut doctoral Grasa, in calitatea sa de director, in aceasta privinta sau daca s-a straduit macar sa schimbe ceva! Un manager bun nu trebuie sa stie sa jongleze numai cu cifrele. La fel de importanta este si munca sa cu oamenii pentru a asigura servicii de calitate. Refuz sa cred ca doctorul Grasa nu stia ce se intampla in spatele sau. Sa nu fi aflat domnia sa niciodata de umilintele la care sunt supusi bolnavii de catre o infirmiera rea de gura si la fel de rea la suflet? Daca da, e trist pentru domnia sa! Dupa cateva experiente amare traite pe culoarele spitalului, m-am intrebat cum este posibil ca bolnavii sa ajunga pe mainile unor personane care nu au pic de suflet si care nu dau doi bani pe soarta celor aflati la grea cumpana si suferinta! Daca ar fi iesit mai des din biroul sau, la diverse ore, nu se putea ca domnul director sa nu fi surprins macar una din scenele delirante derulate sub ochii nostri. Cei care, incercand sa acuze sistemul, spun ca ne confruntam cu o criza de asistente medicale, nu fac altceva decat sa arunce praf in ochii opiniei publice. In realitate, din cauza unor astfel de cadre, cu o pregatire profesionala precara si cu un comportament inuman, multi se roaga sa nu ajunga in… spital!