Furtuna a tulburat dintr-o data atmosfera clara ce domnea deasupra Hexagonului la inceputul acestui weekend. La cei 74 de ani ai sai, din care 40 in viata politica, presedintele Jacques Chirac si-a imbracat cu delectare haina de batran intelept, experimentat in „problemele globale ale omenirii”, lansand opinii incomparabil mai autorizate Ð gandeste el Ð decat acelea ale tinerilor Segolene Royal si Nicolas Sarkozy, „frumoasa si bestia” cursei pentru prezidentialele din aprilie-mai.
Unii vad in aceasta iesire la rampa un indiciu ca batranul presedinte ar putea candida pentru un al treilea mandat la Elysee, in ciuda popularitatii extrem de scazute. Pozitiile sale antiamericane, tiers-mondiste, ecologiste, sociale si europene, exprimate cu tarie in urarile transmise vineri corpului diplomatic, sunt menite electoratului stangii, dezamagit de deplorabila incompetenta in politica mondiala a fermecatoarei candidate socialiste. Dar sunt destinate, asemenea propunerilor de schimbari constitutionale, mai ales fostului sau protejat devenit „oaia neagra”, actualul ministru de interne: ele constituie atat un avertisment ca platforma electorala nu trebuie sa se bazeze pe o anulare a principiilor fixate in cei 11 ani cat Chirac s-a aflat la presedintie, cat si un alt fel de „tras covorul de sub picioarele lui Sarko”.
Insa tonul combativ al sefului de la Elysee impotriva lui Sarkozy, „micile” fraze asasine si mai ales eventuala candidatura (desi improbabila si deconseiata de fideli) risca sa divizeze electoratul de centru-dreapta, deturnand procente pretioase lui Sarko. Aceasta cand cel mai recent sondaj indica un usor avans pentru Segolene; cand aderentii UMP voteaza pana la 14 ianuarie pentru investirea lui Sarkozy drept candidatul lor la prezidentiale, iar rivala sa, ministrul apararii Michele Alliot-Marie, inca nu si-a precizat intentiile; cand exista un raport de forte favorabil dreptei la primul tur, dreapta si extrema dreapta totalizand 55% din voturi fata de 45% cat ar obtine stanga si extrema stanga.
Oricum, fie ca presedintele va candida, fie ca a dorit sa demonstreze ca persoana sa va cantari in cursul evenimentelor si ca ora bilantului nu a sosit inca, politica franceza e obisnuita cu furtunile nefaste dreptei, provocate de gesturile sinucigase, dar cu panas ale lui Chirac.
De aceea, privirile analistilor stau atintite spre o alta „oaie neagra”: Jean-Marie Le Pen. Presedintele Frontului National, cu o zestre de 15% din intentiile de vot, se prezinta acum „de centru-dreapta”, „destul de gaullist” si, in ipoteza unei finale Chirac-Sarkozy in turul II, va vota cu Sarkozy. In schimb, refuza sa se pronunte in cazul unei finale intre candidatul UMP si Segolene Royal: „Aceasta va depinde de circumstante…”
