Fraţii Koch, miliardarii din spatele crizei din SUA

Cine s-a aflat în America în vacanţă în aceste zile s-a confruntat cu porţile închise ale parcurilor, grădinilor zoologice şi muzeelor naţionale. Fără vizite la Capitoliu, în Washington, nici la Statuia Libertăţii din New York, nici în Yosemite Park, în California. Cauza – „shutdown” sau paralizia parţială a statului federal american. Peste 800.000 de funcţionari se află în şomaj tehnic, fără să ştie când îşi vor putea relua lucrul. Situaţia îşi are originea într-un dezacord politic – democraţii (majoritari în Senat) şi republicanii (majoritari în Camera Reprezentanţilor) nu au ajuns la un acord pentru a vota bugetul înainte de 30 septembrie, dată la care ia sfârşit anul fiscal în SUA şi, din lipsă de finanţare, executivul a trimis în şomaj tehnic personalul care nu este absolut indispensabil. În spatele acestei paralizii parţiale se ascunde în special Tea Party, opozanţi fervenţi ai programului Obamacare, reforma de asigurare medicală de boală dorită de preşedintele american. Reprezentanţii Tea Party în Congres, urmaţi de ansamblul Partidului Republican, au decis blocarea votării bugetului consacrat reformei Obamacare, antrenând şi blocarea votului întregului buget federal. Obiectul este punerea democraţilor într-o lumină defavorabilă înaintea alegerilor de jumătate de mandat din 2014, în cadrul cărora vor fi realeşi cei 435 de reprezentanţi ai Camerei, ca şi o treime din senatori şi o treime din guvernatori.

De ce se lasă republicanii conduşi de Tea Party, un grup minoritar în cadrul partidului lor? Pentru simplul motiv că acest lucru le permite câştigarea alegerilor, susţin media franceză şi cea americană. Andrew Diamond, profesor la Universitatea Sorbonne din Paris, arată că „Tea Party are un rol important de jucat în swing-states (statele unde nici Partidul democrat nici cel Republican nu domină votul popular), este prezent în multe regiuni şi este foarte bine finanţat de miliardari ca fraţii Koch”. Consecinţele acestei paralizii asupra Partidului Republican ar putea fi nefaste, Andrew Diamond subliniind: „Este un joc politic şi americanii nu sunt de acord când politicienii de la Washington joacă fără să se gândească la oameni. Potrivit unui sondaj efectuat de Washington Post între 2 şi 6 octombrie, 70% din americani dezaprobă modul în care republicanii gestionează negocierile bugetare, faţă de 63% în perioada 25-29 septembrie. Un alt sondaj al Pew Research, publicat la 7 octombrie, arată că 38% din americani aruncă vina pentru shutdown asupra republicanilor, faţă de 30% asupra lui Obama şi 19% asupra ambelor tabere. Diamond consideră că de această paralizie parţială va profita în mod cert Obama, care trece drept o persoană „rezonabilă” în această poveste, pentru că preşedintelui îi va fi mai uşor pe viitor să convingă americanii că republicanii practică o politică destructivă.

Republicanii şi democraţii au termen până la 17 octombrie pentru a găsi o soluţie, fără de care statul federal ar urma să declare falimentul.

Inamicii preşedintelui

Paralizia statului american nu a survenit întâmplător, a fost încurajată de o mână de lobbişti ultraliberali, finanţaţi de miliardari discreţi, dar puternici – fraţii Koch. Potrivit liderului democrat din Senat, Harry Reid, „ei au cheltuit sute de milioane de dolari pentru a ne aduce acolo unde ne aflăm astăzi”. Unii îi prezintă drept „infamii fraţi Koch”, miliardarii care investesc în industrii poluante, finanţează cu milioane de dolari cauzele cele mai conservatoare, de la privatizări la lupta antisindicală, şi încearcă să blocheze măsurile de protecţie a mediului.

David şi Charlie Koch, 73 şi 77 de ani, dispun de o avere de câte 36 miliarde dolari fiecare, care-i plasează în clasamentul celor zece cei mai bogaţi oameni din lume, şi chiar printre primii trei dacă se iau în calcul activele lor. New-yorkezii cunosc bine numele lor, care apar pe frontonul marilor instituţii culturale din Manhattan. Koch Industries prosperă discret la Wichita, Kansas, fără a fi listată la Bursă. Tatăl lor a făcut avere inventând un procedeu de rafinare a petrolului iar cei doi moştenitori, care deţin în prezent fiecare câte 42% din capital, au fructificat afacerea, valoarea fiind înmulţită de 3.500 de ori după 1960. Au 70.000 de angajaţi şi afişează peste 100 miliarde dolari ca cifră de afaceri anuală. Au investiţii în petrol, gestionează 8.000 km de conducte din Alaska în Texas şi zeci de centrale şi rafinării. Au depăşit frontierele imperiului lor şi au investit în îngrăşăminte, mochete, hârtie igie­nică, sticlă şi carne, deţin licenţa mondială pentru Lycra, regele sinteticelor. Ultima lor „lovitură” datează din 9 septembrie, când au anunţat cumpărarea Molex, unul din primii trei fabricanţi mondiali de conectori, componente utilizate în televizoare, calculatoare şi telefoanele Apple şi Samsung. Realizată printr-o tranzacţie de 7,2 miliarde dolari, achiziţionarea Molex reprezintă a doua cea mai importantă investiţie din istoria fraţilor Koch, după cumpărarea fabricantului de hârtie Georgia-Pacific, în 2005, contra sumei de 21 miliarde dolari.

În pofida acţiunilor lor filantropice, celor doi fraţi le lipseşte gustul apariţiilor publice. Convenţiile politice pe care le organizează au loc cu uşile închise, de două ori pe an. Ultima l-a onorat pe Ted Cruz, senator proaspăt ales care a cunoscut orele sale de glorie în urmă cu două săptămâni, când a acaparat microfonul Senatului timp de câteva ore consecutive. Super-mediatizată, operaţiunea a avut ca scop denunţarea tuturor neajunsurilor reformei de asigurare de sănătate, între care explozia deficitelor publice şi creşterea impozitelor. El, alături de alţi câţiva, a fost cel care a convins republicanii să paralizeze serviciile statului pentru a obţine amânarea sau chiar abrogarea Obamacare.

„Kochtopus”

Aceste întruniri semestriale se derulează în secret din 2003 şi în acest an media americană s-a concentrat asupra celei organizată de David şi Charlie Koch la Rancho Mirage, în apropiere de Palm Springs, unde timp de patru zile s-a discutat agenda conservatoare în prezenţa a circa 200 de oameni politici, patroni şi ziarişti. Toamna trecută, New York Times, dezvăluia invitaţia trimisă de fraţii Koch cu scopul „dezvoltării strategiilor pentru contracararea celor mai severe ameninţări ce planează asupra societăţii noastre libere şi trasarea marilor linii ale unui plan pentru reanimarea liberei întreprinderi şi prosperitatea Statelor Unite”.

Convinşi că influenţa nu este niciodată atât de mare ca în culise, fraţii Koch preferă să îşi apere ideile prin intermediul centrelor de reflexie, scrie Les Echos, subliniind că finanţează nu mai puţin de 20. Ascendentul lor este atât de mare încât observatorii politici au botezat reţeaua lor „Kochtopus”. În total, au alocat peste 100 milioane de dolari mişcării libertariene, un curent de gândire care promovează o permisivitate absolută în materie de economie şi care înfricoşează majoritatea patronilor din ţară. Ei susţin toate cauzele conservatoare, de la interdicţia avortului la lupta anti-sindicală, fără a uita programul Obamacare, reforma sănătăţii care, potrivit lor, sintetizează toate excesele asistenţei şi ale socialismului. Think-tank-ul Freedom Partners a militat pentru abrogarea ei şi a cheltuit anul trecut 200 milioane dolari. Clubul este selectiv, are mai puţin de 200 membri şi cere o taxă de intrare de 100.000 dolari. Este condus de două din cadrele cele mai înalte ale Koch Industries, Richard Fink şi Kevin Gentry.

Fraţii Koch finanţează şi Tea Party, şi „Clubul pentru creştere” şi „Americani pentru prosperitate”. Acest think-tank a fost fondat chiar de David Koch în urmă cu zece ani şi în ultimul trimestru a investit 6 milioane dolari pentru publicitate tv pentru a denunţa pericolele asigurării universale de boală. Recent, au fost formate noi lobby pentru apropierea tinerilor şi a-i descuraja să contracteze o asigurare medicală. Aceste think-tank-uri trec frontierele militantismului şi denunţă acţiunile democratice şi lansează vânători de vrăjitoare contra republicanilor moderaţi, acuzaţi că fac jocul lui Barack Obama. La câteva luni de alegerile de la jumătate de mandat, aceste campanii pot spulbera cariera unor parlamentari. Aşa se explică şi cum aleşii Tea Party, încă minoritari printre republicani, ajung să-şi impună punctele de vedere asupra ansamblului partidului. „Aceste think-tanks au o putere imensă” arată David Wasserman, analist pentru centrul de reflexie Cook Political Report. „În ce moment din istoria Statelor Unite, o bandă de 80 de aleşi au reuşit să paralizeze statul?”

Ideea provocării „shutdown” circulă în mediile liberale de câteva luni. Validarea Obamacare de către Curtea Supremă şi realegerea lui Barack Obama mai târziu i-au convins că este ultima lor şansă să abroge reforma asigurării de sănătate. În februarie, circa 40 de lobbişti conservatori au semnat o scrisoare comună în care cer parlamentarilor să condiţioneze adoptarea bugetului de amânarea Obamacare. Scrisoarea nu a făcut mare agitaţie la acea vreme dar acum permite înţelegerea modului în care Partidul Republican s-a lăsat convins să paralizeze serviciile statului.
Dacă fraţii Koch figurează ca opozanţii lui Obama, şi acesta din urmă are miliardarii săi, ca Warren Buffett şi George Soros.

„Război civil” inter-republican

În afara confruntării dintre Barack Obama şi republicani, există una între republicani. Dacă prima se poate opri la un moment dat, cealaltă riscă să se prelungească. Lupta internă din Partidul Republican este dusă de două capete de afiş, numite King, Steve şi Peter. „Ei reprezintă două aripi opuse ale Partidului Republican, aflat în război civil”, arată Ross K Baker, profesor la Universitatea Rutgers din New Jersey, adăugând că „lupta este foarte complexă, cu aleşi republicani care provin din circumscripţii diferite iar această complexitate face ca acest conflict să se prelungească”.