După 700 de ani, Fraternitatea Tăcerii din Sevilla permite pentru prima oară femeilor să participe la procesiunea tradiţională de Paşte.
Ana Maria Ruiz Copete s-a numărat printre primele femei admise în Fraternitatea Tăcerii – acum 30 de ani, când membrii Fraternităţii au decis că femeile ar putea fi şi ele folositoare, şi anume la cusutul tunicilor penitenţilor. După cum a explicat în cotidianul american New York Times, Ana Maria Copete ar fi putut să aleagă o altă fraternitate – sau chiar ar fi trebuit; întreaga ei familie face parte dintr-o fraternitate liberală, care permitea accesul femeilor, oferindu-le acestora totodată aceleaşi drepturi pe care le aveau şi membrii masculini. Ana Maria a preferat Fraternitatea Tăcerii mai curând din spirit de frondă: „este un pic ca atunci când familia şi toţi cunoscuţii tăi ţin cu o anumită echipă de fotbal şi vor s-o susţii şi tu: faci întocmai invers”, explică ea.
Tradiţia, terminată prin decret
Fraternităţile, multe dintre ele formate în secolul 14, sunt o componentă importantă a vieţii sociale din Sevilla şi alte părţi ale Andaluziei, iar pe lângă rolul religios, ele mai activează şi ca organizaţii de caritate şi ajutorare a nevoiaşilor şi bolnavilor din comunitate. Însă punctul culminant al anului pentru toţi membrii lor sunt giganticele procesiuni din Săptămâna Sfântă, la care participă mii de oameni (numai Fraternitatea Tăcerii are peste 3.000 de membri). În cursul săptămânii, peste 60 de fraternităţi îşi vor ţine procesiunile în oraş, purtând lumânări uriaşe şi mergând pe lângă platforme bogat decorate, la mijlocul cărora sunt amplasate sculpturi de lemn cu teme religioase.
Participarea Ana Mariei Copete a fost făcută posibilă de către arhiepiscopul Sevillei, care a decretat sfârşitul discriminării femeilor la începutul anului. Membrii fraternităţilor nu s-au opus; Luis Miguel Onieva, conducătorul unei Fraternităţii Sfintei Înhumări, a declarat că „ordinul arhiepiscopului schimbă tot, şi noi trebuie să fim îndeajuns de smeriţi încât să ne recunoaştem greşeala; suntem aici ca să urmăm ordinele şi călăuzirea bisericii noastre”.
