Asa se va numi noul program francez de televiziune sau „un CNN ' la fran·aise”, cum ii spun deja rautaciosii.
Si-l dorea de patru ani Jacques Chirac si numai insistentele lui au reunit 86 de milioane de euro din fondul public spre dotarea si finantarea antenei pentru anul viitor. Intra in combinatie si principalul canal privat TF1, va fi deci un hibrid financiar din cele predispuse la crize multiple. Conceptia si telul acestei antene internationale, care va transmite in franceza si engleza, iar ulterior si in araba, 24 de ore din 24, in toate zilele saptamanii, sunt insa bine definite: Parisul vrea sa „atinga” mediile de decizie, organizatiile internationale si in general centrele unde se fabrica opinia, pentru ca vocea Frantei sa fie mai bine auzita in lume. Emisiunile sunt destinate cu prioritate pentru ONU, FMI sau Banca Mondiala si se conteaza pe o audienta de 190 de milioane de telespectatori in intreaga lume. S-a pornit de la constatarea ca in numeroase momente de criza internationala confruntarea de idei a ignorat sau a simplificat pozitiile adoptate de Franta. De ce, atunci, sa nu-si asigure ea insasi vehicularea „propriilor valori” chiar daca mijloacele puse initial in joc par ridicole in comparatie cu bugetele de la CNN, BBC World sau chiar Al-Jazeera International care, luna trecuta, si-a lansat un program in engleza? Atuul acestei echipe de doar 170 de ziaristi, cu o medie de varsta de 31 de ani, ce reuneste 27 de nationalitati diferite: mai toti sunt bilingvi sau trilingvi, dotati cu tehnica cea mai performanta, ceea ce reduce simtitor costul echipelor plecate in reportaj. France 24 intentioneaza sa foloseasca, de asemenea, materiale furnizate de France Presse, de Radio France Internationale sau de CFI, pentru difuzarea initiala pe internet, ulterior pe Canal-Sat sau pe TPS, Noos si Erenis, pe cablu. In premiera mondiala, se propune si un serviciu video, la cerere, cu imagini si reportaje deja difuzate de antena.
Ambitia secreta a echipei este de a oferi stiri in flux continuu, dar evitandu-se caracterul deseori mecanic si teatral al cadentelor de pe majoritatea antenelor anglo-saxone. Se urmareste acea „touche fran·aise” cu o specificitate mai colocviala.