În SUA, declasificarea parţială de către NRO (National Reconnaisance Office) a peste 800 de fişiere şi fotografii a permis aflarea unor detalii privind programul numit Orbiting Laboratory Manned (MOL), gestionat de Armata Aerului şi NRO.
Proiectul, pus în practică între 1963-1969, viza spionarea şi contracararea URSS în spaţiu. Potrivit documentelor declasificate, unul din obiective era studie-rea -fezabilităţii atacării sateliţilor Moscovei, lovindu-i pe orbită sau trăgând asupra lor. Programul conţinea şi un plan elaborat pentru capturarea unei nave spaţiale sovietice pe orbită, învăluirea ei în materie de protecţie termică şi trimiterea pe Terra pentru a fi studiată. Cu toate -eforturile Washingtonului de la acea vreme de a păstra secrete aceste experienţe, principalul său adversar a descoperit operaţiunea.
Moscova a echipat staţia sa spaţială secretă şi locuită, Almaz, cu un tun cu tir rapid, după cum a precizat cel care a conceput operaţiunea, Vladimir Poliaşenko. Dacă o navă spaţială americană încerca „să inspecteze sau chiar să atace Almaz, o puteam distruge“, declara Poliaşenko în 2007. El a mai precizat că, în 1975, cosmonauţii au făcut un test trăgând cu tunul, ceea ce a făcut din URSS prima naţiune care a militarizat o navă spaţială aflată pe orbită.
Din raţiuni bugetare, MOL nu a decolat niciodată de la sol. Un număr de astronauţi au fost transfe-raţi în programul navetei spaţiale al NASA, dar specific de partea clandestină exploatată de Air Army şi NRO.
Misiuni ultrasecrete
Între 1982 şi 1992 au fost efectuate misiuni cu 11 navete care au rămas top-secret. De exemplu, în 1985, un pilot american la bordul unui F-15 a lansat o rachetă asupra unui satelit american aflat pe o orbită terestră de joasă altitudine. Până acum, nici o altă ţară nu şi-a spulberat o navă spaţială cu o armă.
Au trecut 22 de ani înainte ca o altă putere să repete mişcarea. În 2007, Beijing a lansat o rachetă care a -distrus un sate-lit meteorologic chinez. Washingtonul a distrus în anul următor alt sate-lit al său care funcţiona prost. Atunci, mulţi au susţinut că s-a -reluat cursa spaţială. Dar documentele NRO sunt clare – cursa nu a fost niciodată întreruptă. Şi dezvăluie că, de la apariţie, era spaţială este compusă din două părţi distincte: una onorabilă, gestionată de NASA pentru explorarea Universului şi alta, -distinctă, condusă de Pentagon, de militarizare a Cosmosului. Astăzi, NASA există fără a avea vreo navetă, plăteşte Rusiei pentru lansări spre Staţia orbitală internaţională şi se zbate cu problemele bugetare.
În iunie, Beijingul a lansat propriul vas spaţial misterios în galaxie, echipat cu un braţ lung mecanic, vizibil pentru adunarea deşeurilor spaţiale. Având în vedere enorma cantitate de deşeuri spaţiale, unii consideră că scopul real este dezactivarea sau distrugerea sateliţilor ameri-cani în caz de conflict. O alternativă la calamitatea orbitală este diplomaţia spaţială. Tratatul din 1967 interzice plasarea de arme de distrugere în masă pe orbită sau în spaţiu, dar este silenţios asupra armelor clasice.
NRO este una din cele 17 agenţii de informaţii din SUA şi creează, construieşte şi pune în operaţiune numeroşii sateliţi-spioni americani. NRO este responsabilă cu numeroase staţii aflate la sol care colectează informaţii luate de sateliţi şi apoi le redistribuie.
