Vladimir Nabokov, autorul celebrului roman „Lolita”, s-a specializat singur în studiul fluturilor. După 65 de ani, specialiştii i-au confirmat cercetările.
Vladimir Nabokov a fost curatorul secţiunii dedicate fluturilor în cadrul Muzeului de Zoologie Comparată de la Universitatea Harvard şi colecţionar de insecte. A publicat descrieri detaliate a sute de specii, iar în 1945 a venit cu ipoteza zdrobitoare despre evoluţia fluturilor pe care îi studia, grup cunoscut sub numele de Polyommatus blues, potrivit căreia aceştia au venit în Lumea Nouă din Asia în urmă cu milioane de ani, în mai multe valuri, informează New York Times.
Câţiva experţi în studiul fluturilor (lepidopterologi) au luat ideea în serios încă din timpul vieţii lui Vladimir Nabokov, dar în anii de după moartea sa, survenită în 1977, reputaţia sa ştiinţifică a crescut. În ultimii zece ani, o echipă de oameni de ştiinţă a aplicat tehnologia genelor secvenţiale urmărind ipoteza sa privind modul în care specia de fluturi Polyommatus blues a evoluat. Marţi, Societatea Regală din Londra a raportat că Nabokov a avut dreptate.
„Într-adevăr, aceasta este chiar o minune”, a declarat Naomi Pierce, de la Harvard, co-autoare a lucrării de cercetare.
Banii de pe cărţi, daţi pe expediţii
Nabokov a moştenit pasiunea pentru fluturi de la părinţii săi. Când tatăl său a fost închis de autorităţile ruse pentru activităţile politice, Vladimir, care avea doar 8 ani, i-a adus în celulă un fluture drept cadou. În timpul adolescenţei, Nabokov făcea adevărate expediţii vânând fluturi şi descria cu minuţiozitate specimenele pe care le prindea, copiind modelul din revistele de ştiinţă pe care le citea în timpul liber. Dacă nu ar fi fost Revoluţia rusă, care a forţat familia să plece în exil în 1919, Nabokov povestea că ar fi putut deveni lepidopterist (specialist în studiul fluturilor) full-time.
În exilul european, scriitorul a vizitat colecţiile de fluturi din muzee. Începe să scrie la cel de-al doilea roman, „Rege, damă, valet”, pentru a-şi finanţa o expediţie în Pirinei, unde el şi soţia lui, Vera, au înregistrat peste o sută de specii. Din cauza expansiunii naziştilor, Nabokov pleacă din nou în exil, de data aceasta în Statele Unite, locul unde şi-a câştigat faima de romancier. Aici a aprofundat şi mai mult studiul fluturilor.
În anii ‘40 a petrecut foarte mult timp disecând un grup confuz de specii, numit Polyommatus blues. A căutat modalităţi de clasificare, altele decât cele bazate doar pe diferenţele organelor genitale. Scriitorul spunea că ceea ce se credea că sunt specii strâns înrudite erau de fapt doar rude îndepărate.
La sfârşitul anului 1945 scrie ce crede despre evoluţia fluturilor, într-o publicaţie de grup, speculând că provin din Asia şi că au migrat peste Strâmtoarea Bering, zburând spre sud, până în Chile. Mai mult, avansa ipoteza că au fost cinci valuri de fluturi care au ajuns în Lumea Nouă.
Nabokov ştia că ideea ca fluturii să facă o excursie din Siberia în Alaska şi apoi în America de Sud ar părea dusă prea departe. Dar avea mai mult sens pentru el decât să-şi imagineze un pod de pământ întins peste Pacific.
Lolita şi fluturii
„Lolita” l-a făcut star pe Vladimir Nabokov în 1958, iar jurnaliştii au fost încântaţi să descopere latura sa puţin cunoscută, de expert în fluturi. O fotografie cu Nabokov la 66 de ani din pers¬pectiva unui fluture, a devenit celebră după ce a fost publicată de „The Saturday Evening Post”. În poză, scriitorul rus se concentra asupra unei plase de prins fluturi. În ciuda faptului că era considerat, la vremea lui, cel mai bun specialist în studiul fluturilor şi era curator la Muzeul Harvard, a fost perceput drept un cercetător cuminte, fără să iasă cu ceva anume în evidenţă. Descria detaliile bine, dar nu a produs idei ştiinţifice importante.
Doar în 1990 s-a constituit o echipă de cercetători care a început să-i revizuiască sistematic munca şi să recunoască importanţa clasificărilor sale.
Teorii demonstrate prin studiul ADN-ului fluturilor
Naomi Pierce, profesor de biologie la Harvard şi curator lepidopterist, a început în 1990 să verifice lucrările lui Nabokov în vederea organizării unei expoziţii, în 1999, care să marcheze 100 de ani de la naşterea scriitorului. I-a venit ideea să verifice teoria lui Nabokov.
Profesorul studiază ADN-ul fluturilor, lucru imposibil pe vremea lui Nabokov, şi organizează patru expediţii în Anzi, în căutarea fluturilor în cauză. Pe lângă studiul genelor secvenţiale, a comparat şi mutaţiile suferite de fiecare specie pentru a determina când au survenit deviaţiile. Dr. Pierce şi colegii săi au descoperit că Polyommatus blues are un strămoş comun care a trăit în urmă cu 10 milioane de ani. Au depistat, de asemenea, cinci valuri de fluturi care au venit din Asia pe continentul american, la fel cum specula Nabokov. Lucrarea publicată la începutul săptămânii este un tribut adus marelui cercetător Nabokov. „A simţit că munca sa ştiinţifică e valabilă pentru toate timpurile şi că el era doar un jucător într-o întreprindere mult mai mare. Nu era cunoscut ca om de ştiinţă, dar asta indică pentru mine că ştia despre ce e vorba”, mai spune Pierce.
