Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) nu ar putea să obțină date complete în dosarul privind firmele și oamenii de afaceri români implicaţi în scandalul „Panama Paper“, deoarece, potrivit portalului profit.ro, nu dispune de instrumente juridice de drept internațional care să-i permită obținerea de informații complete. Într-adevăr, nu există un acord de schimb de informaţii între România și Panama, cum ţara noastră nu are cu majoritatea paradisurilor fiscale. Fiscul este, astfel, un pic legat la ochi, a explicat pentru „România liberă“ consultantul fiscal Gabriel Ţincu.
Ce reprezintă acest acord de schimb de date? În momentul în care autorităţile române identifică un contribuabil care face o tranzacţie cu o entitate dintr-un alt stat, în cazul unei înţelegeri existente, ANAF contactează autoritatea fiscală omoloagă și se interesează dacă în tranzacţia vizată s-au plătit taxe. “Autorităţile fiscale comunică între ele și se decide cum se impozitează tranzacţia. Dacă tranzacţia s-a impozitat acolo, este în regulă. Dacă nu, Fiscul se duce la contribuabil, îl întreabă de evaziune și caută o soluţie de rezolvare a problemei. Chestiunea se referă în principal la fiscalizarea tranzacţiei”, a menţionat Gabriel Ţincu.
Dar ANAF explică, în documentul citat de Profit.ro, că legislația internă îi blochează accesul la datele unor instituții din România. “Din câte știu, conform Codului de Procedură Fiscală, un inspector fiscal poate să intre în orice locaţie unde se desfășoară o activitate, la orice contribuabil, și să verifice documente și tranzacţii”, a precizat expertul pentru „România liberă“.
ANAF “a inițiat demersurile pentru constituirea unui grup de lucru pentru verificarea acestor informații, dar și pentru analizarea, gestionarea și coordonarea lor în mod unitar, la nivelul Agenției”, relevă documentul pomenit. Cu alte cuvinte, Fiscul abia formează un grup de lucru pentru ca instituţiile îndrituite în chestiune să poată să comunice între ele. “Dacă ANAF vrea să facă ceva, nu e mare lucru. Hai să vedem cele mai mari nume care apar în Panama Papers. Firul acesta are două capete. Unul este în România, de unde pleacă banii, celălalt capăt e în Panama. Nu știu unde duce celălalt capăt al firului, dar pot să trag de cel din România. Identific businessurile persoanelor din România și le verific. Chiar și în lipsa unui acord cu Panama, dacă se dorește, s-ar putea face o inspecţie. Banii nu au plecat în Panama într-o sacoșă, ci prin niște transferuri bancare, care trebuie cercetate. Iar băncile nu plătesc oricum, cer factură, contracte”, a arătat Gabriel Ţincu.
Totuși, din același document al ANAF rezultă că “obținerea informațiilor se dovedește însă dificilă, deoarece Panama nu a semnat Convenția privind asistența administrativă reciprocă în domeniul fiscal”. Da, așa este, explică specialistul, capătul celălalt al firului nu putem să-l identificăm, dar “putem să identificăm ce e aici și eu sunt convins că, dacă se face o inspecţie așa cum trebuie, de către oameni pricepuţi, se vor găsi foarte multe lacune, pentru că nu s-au putut transfera oricum milioane. S-au făcut niște contracte, trei pagini, două facturi,niște zerouri multe, «gata, facem plata!», dar substanţă economică nu există în spatele acelor contracte și facturi”.
Documentul în chestiune mai arată că “Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat și sprijinul altor instituții din România, pentru valorificarea informațiilor referitoare la acest dosar, sub aspect fiscal (exemplu: Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor – ONPCSB, pentru care ANAF nu este beneficiar al informațiilor și pentru care este nevoie de sprijinul Parlamentului pentru lărgirea cadrului juridic, în sensul menționării Agenției printre instituțiile beneficiare ale acestor analize sau alte variante – s.n.)“. Așadar, ANAF nu are în România cadru juridic pentru a primi informaţii de la ONPCSB! “Nu mă miră. Sunt și anumite persoane care apar pe listele acelea și care mai apar și în niște funcţii publice”, comentează expertul fiscal Gabriel Ţincu.
„Panama Papers“ oferă o materie fiscală foarte complexă, cu ramificaţii în foarte multe state de pe tot mapamondul, probabil și în alte paradisuri fiscale din întreaga lume și ANAF are probleme de comunicare cu autorităţile din România, cu care ar trebui să lucreze! “Eu, cunoscându-l foarte bine pe Dragoș Doroș (președintele ANAF – n.r.), cred că știe ce e de făcut. Este însă această problemă birocratică și trebuie să fie atent ca, atunci când a făcut ceva, să nu fi încălcat vreo prevedere legală sau alta”, a menţionat Gabriel Ţincu.
Un contribuabil cu conturi într-un paradis fiscal nu poate fi acuzat automat de evaziune fiscală. Dacă autorităţile deţin însă informaţii că a vândut, de exemplu, droguri sau armament, prin paradisuri fiscale, ocolind conturile firmei sale din România, aceasta este o infracţiune.
Dacă ANAF vrea să facă ceva, hai să vedem cele mai mari nume ce apar în Panama Papers. Firul are două capete. Unul în România, de unde pleacă banii, celălalt în Panama. Nu ştiu unde duce celălalt capăt al firului, dar pot să trag de cel din România.“ Gabriel Ţincu, consultant fiscal
