Franta intra intr-o noua campanie electorala, cea pentru alegeri legislative. Fireste ca ele nu vor semana cu precedentele alegeri prezidentiale. Dar nici cu legislativele de la trecuta editie. Electoratul local este intr-o profunda modificare. Nici socialistii, nici comunistii nu mai pot fi siguri pe circumscriptiile care le aduceau in mod automat posturi parlamentare. La centru, isi face aparitia un nou partid, dorit de Bayrou, in conditiile in care mai mult de jumatare din parlamentarii UDF l-au abandonat si s-au topit in dreapta predominanta, UMP, a noului presedinte Nicolas Sarkozy. Cat despre infimele partide trotkiste, ele si-au vazut moartea cu ochii dupa primul tur al alegerilor prezidentiale. Iar ecologistii au constatat pur si simplu ca dispar ca miscare structurata, dupa ce toate partidele din spectrul politic francez au inclus in programele lor strategii ecologiste obligatorii. Dreapta traditionala este in plina ascensiune, dupa ce Sarkozy a "fagocitat" electoratul extremei drepte. Sondajele de opinie o crediteaza cu peste 300 de posturi parlamentare fata de circa 200 pentru socialisti. Dar puternica masina electorala care l-a propulsat pe Sarkozy a primit consemnul sa nu se culce pe laurii victoriei: alegatorii se pot gandi ca deja au pus prea multe oua intr-un singur cos. Va fi nevoie de aliante locale dintre cele mai insolite, acolo unde se va ajunge la competitii tripartite.
Sarkozy, in cautarea unui guvern
Dar negocierile sunt tema predilecta a zilei, in primul rand pentru alcatuirea noului guvern. Numirea lui FranIois Fillon in fruntea acestuia nu mai suporta dubii. Se vorbeste tot mai insistent chiar despre numirea socialistului Bernard Kouchner la externe. Ceea ce ar fi o adevarata lovitura de maestru din partea noului presedinte. De ani de zile acest doctor este cel mai popular socialist, un independent mai degraba centrist, totdeauna incomod pentru aparatul central socialist. Iar, daca luam in seama, de asemenea, zvonul ca este curtat si fostul ministru de externe socialist Hubert Védrine, intelegem ca Sarkozy vrea un adevarat guvern de uniune nationala. Cooptarea unor figuri disidente din alte partide va discredita sansele acelora la noile legislative, cu riscul, asumat de Sarkozy, de a produce vii nemultumiri chiar in cercul unor apropiati care viseaza la posturi grase. si, cum vor exista doar 15 minstere, unii fideli incep sa scrasneasca din dinti.
Intre timp la socialisti deruta face ravagii. Desi infranta, Ségolène Royale a incercat sa transforme catastrofa in victorie. Ceea ce elefantii partidului nu mai vor sa tolereze. Socialistii francezi stiu ca trebuie sa opereze o deplasare radicala spre social-democratie. Dar in ajunul unor alegeri de o asemenea importanta nu se mai poate improviza nimic.
