Primul teatru constantean, „Fantasio”, implineste, astazi, 50 de ani de existenta… 50 de ani de la primul spectacol prezentat pe o scena presarata cu amintiri, multa munca si sacrificii, insa fara regrete. Despre teatrul de odinioara, despre primele spectacole si turnee ne-a vorbit „veteranul” Aurel Manolache, unul dintre membrii fondatori ai institutiei de cultura.
Ne aflam in ziua de 27 decembrie 1956. Asistam la primul spectacol al Teatrului „Fantasio” din Constanta Ð „Ambulanta veseliei”, montat de primul regizor, Ion Drugan, un tanar dornic de afirmare. „Piesa nu este numai o premiera a Sectiei de Estrada, ci si o premiera a ceea ce urma sa devina un colectiv recunoscut nu numai in tara, ci si peste hotare”, isi aminteste Aurel Manolache. Ulterior, dupa ce armata rusa a parasit Romania, Sectia de Estrada a Teatrului de Stat Constanta s-a mutat in fostul lacas al Cinematografului Tranulis, unde se afla si acum. Din 1957 si pana in prezent, sala este cunoscuta ca „Fantasio”. Mai bine de 30 de artisti au slujit scena de la Sala „Fantasio”. Aici a avut loc initierea lor in lumea teatrului si tot aici s-au dezvoltat ca actori. Un an mai tarziu, pe 1 aprilie 1968, sectia s-a despartit de Teatrul de Stat Constanta si a capatat personalitate juridica. Astfel, s-a nascut Teatrul de Revista „Fantasio”, cu un drum anevoios, strabatut cu mari sacrificii, dar cu placere in acelasi timp de echipa „Fantasio”.
Spectacole in intuneric si frig
Facand un salt inapoi in timp, Aurel Manolache isi aminteste, ca si cum s-ar fi intamplat ieri, de primul spectacol „in deplasare” al teatrului. „Caminele culturale din Dobrogea erau, la vremea aceea, in paragina. Imi amintesc de anul 1958, la Limanu. Era o iarna foarte grea. Actorii au jucat pe scena caminului cultural de aici in frig si in bezna. Cladirea nu avea acoperis, vantul suiera pe scena, toti erau aproape degerati de frig, iar spectatorii ne-au privit din picioare, sprijiniti in bate, pentru ca nu existau scaune. Scena era luminata de opaite”, isi aminteste Aurel Manolache. Cu toate acestea, sala a fost arhiplina. „La finalul piesei, actorii au intrat in panica pentru ca publicul nu aplauda. Nu le-o fi placut piesa? Ba da, le-a placut foarte mult, insa ei nu stiau sa aplaude. Era primul spectacol de teatru la care asistasera si nu stiau cum sa se comporte. Dupa 40 de ani, am revenit la Limanu si am vazut o diferenta enorma. Am gasit acelasi camin cultural, insa total schimbat: incalzire, scaune, acoperis si un public care ne-a aplaudat la scena deschisa”, povesteste unul dintre membrii fondatori ai teatrului si fost director. Echipa „Fantasio” a fost purtata in deplasarile sale, timp de cativa ani buni, de autobuzul Berta. Mai mult dezmembrat, pentru ca timpul ireversibil si-a pus amprenta si pe acest mijloc de transport, Berta, mai lenta din fire, facea noua ore pana la Tulcea. „Asa au fost inceputurile teatrului – intr-un autobuz fara incalzire in care iarna inghetai de frig si vara te sufocai din cauza caldurii. Imi aduc aminte ca improvizasem un asa-zis sistem de incalzire pentru Berta: o teava de esapament care se inrosea si emana caldura. Cu toate aceste lipsuri si chinuri, eram veseli. Plecam in turnee cantand de fericire…”, isi aminteste Aurel Manolache.
Pentru balerinii trecuti de prima tinerete
La „Fantasio” ia nastere prima Sectie de Muzica pentru Copii. Motivele ce au dus la nasterea „pruncului” au fost doua: unul din dorinta de a prezenta spectacole educative pentru cei mici si cel de-al doilea, cel mai important, de factura umanitara. „Era vorba despre balerinii care nu mai faceau fata scenei, spectacolelor. Desi nu aveau varsta de pensionare Ð 50 pentru femei si 60 pentru barbati Ð, erau vizibil obositi. Nu puteam sa-i inlaturam pur si simplu, mai ales pentru ca erau oameni care au muncit foarte mult, asa ca ne-am gandit sa le oferim in continuare bucuria de a se afla pe scena si am infiintat aceasta sectie pentru copii. Ropotele de aplauze, partiturile pe care le interpretau cu atata dragoste le-au dat o satisfactie imensa”, a mai precizat Aurel Manolache.
„Construirea” Teatrului de Balet
Trecem peste cateva file ale calendarului si ajungem in anul 1979. Inchidem ochii si ne imaginam ca ne aflam printre cei peste doua mii de spectatori inghesuiti la Teatrul de Vara din statiunea Neptun. Ne-am luat bilete la „Saracu' Gica”, spectacol ce a avut un numar-record de reprezentantii Ð 1.314, cu 80 mai multe decat celebrul „Chirita in provincie”. La finalul piesei, in culise, maestrul Oleg Danovski intra sa-l felicite pe Aurel Manolache pentru o piesa excelenta. Se ducea la Varna pentru a asista, ca membru al juriului, la un concurs international de balet, dar a auzit de „Saracu' Gica” si s-a oprit sa-l vada. „Spunea ca are cativa absolventi de balet foarte buni, dar nu stie incotro sa-i indrume. Catva timp mai tarziu, am luat legatura cu maestrul si i-am spus sa vina cu ei la Constanta pentru ca am infiintat Sectia de Balet Clasic si Contemporan „Fantasio””, povesteste acelasi Aurel Manolache. Ceea ce urma sa devina Baletul Clasic si Contemporan „Fantasio” si-a inceput „viata” in forta: din 1980, a avut spectacole in Siria, Italia, Germania, Statele Unite ale Americii si asa mai departe. Ulterior, a devenit Teatrul de Balet „Oleg Danovski”. Titulatura cu care s-a facut cunoscut in Germania era „Teatrul de Balet de Stat „Fantasio””. Si azi, dupa 17 ani, este recunoscut sub acelasi nume.
Nasterea formatiei „Euxin”
Dupa doi ani de la infiintarea sectiei de balet, Teatrul vine cu o noua premiera – Sectia Muzicala in cadrul careia concerta formatia „Euxin”. Fantasio s-a bucurat de nenumarate turnee, iar vara trupa impanzea tot litoralul. Salile erau arhipline; se ajunsese la un numar-record de 116 spectacole pe luna. Cele trei teatre de vara, inclusiv Gradina Soveja, au fost preluate de Fantasio si amenajate prin munca voluntara a echipei de aici: actori, masinisti, regizori, muzicieni, balerini… Teatrul nostru s-a bucurat de sprijinul celor mai valorosi creatori ai genului de revista din Romania: Oleg Danovski, salariat aici timp de 11 ani, Cornel Patrichi, Dan Spataru, compozitorul Ion Vasilescu… sunt atat de multe nume sonore incat ne este imposibil sa le insiruim pe toate in paginile ziarului nostru. Dupa atata amar de timp, raman doar amintirile frumoase. Nimeni nu-si mai aduce aminte de ceva urat, rau… de parca problemele nici n-ar fi existat. Astazi, dupa 50 de ani de la primul spectacol, Sindicatul Unic „Fantasio” invita colegii si familiile celor care au fost angajati ai teatrului si au trecut in vesnicie sa participe la slujba de pomenire care se oficiaza la Catedrala Sfintii Petru si Pavel, incepand cu ora 11.30. In dupa-amiaza acestei zile, in sala Casei de Cultura, are loc adunarea festiva consacrata Teatrului de Revista „Fantasio”.
