Milioane de euro au fost puse la bătaie de guvernanți pentru a stimula creșterea numărului de locuri de muncă în rândul șomerilor, prin stimulente ca prime de angajare sau de instalare. Nu sunt suficiente însă ca să urnească din loc forța de muncă uriașă care zace nefolosită sau preferă să lucreze la negru.
Un venit suplimentar de câteva sute de lei lunar pare a nu fi de ajuns ca să atragă un interes masiv al românilor fără loc de muncă. Guvernul Cioloș a aprobat, anul trecut, tot felul de facilități pentru angajarea șomerilor sau relocarea lor din zonele cu excedent de populație inactivă în cele deficitare. Provocarea asumată de Guvernul Grindeanu este ca în acest an să creeze peste 200.000 de locuri de muncă, dar și să reducă numărul șomerilor la nivel național de la 429.000 de persoane la 387.000 de persoane, însemnând o reducere a ratei șomajului de la 4,8% la 4,3%.
Aproape 246 milioane de euro au fost prevăzute anul acesta la capitolul Ajutoare sociale, sumă care include subvențiile pentru stimularea ocupării forței de muncă, comparativ cu 2016, când s-au alocat 147 milioane lei.
Mai bine schimbă țara decât județul
De măsurile de stimulare a mobilității forței de muncă, adoptate prin OUG 60/2016 și intrate în vigoare la începutul lunii decembrie a anului trecut, au beneficiat până acum doar 18 persoane, potrivit datelor primite de la Ministerul Muncii, la solicitarea făcută de „România liberă”. În luna ianuarie, 13 persoane au beneficiat de primă pentru încadrarea șomerilor la o distanță mai mare de 15 kilometri de localitatea de domiciliu. Aceasta se calculează la 0,5 lei/km, dar nu mai mult de 55 de lei pe zi, și se acordă pe o perioadă de 12 luni.
Cu cât distanța față de casă e mai mare, cu atât interesul românilor e mai scăzut. Astfel, doar 5 persoane au solicitat prima de încadrare într-o altă localitate, la o distanță mai mare de 50 km, schimbându-și domiciliul, chiar dacă Guvernul acordă o primă în valoare de 12.500 lei. Din cei cinci, unul a ales să plece cu familia, beneficiind astfel de o primă de 15.500 lei.
Un interes mai mare ar putea veni după ce va deveni aplicabil programul „Prima chirie”, aprobat în ianuarie 2017, prin care se acordă 75% din suma destinată asigurării cheltuielilor pentru locuire în noua reședință, dar nu mai mult de 900 de lei lunar. Decizia nu are încă normele de aplicare aprobate, dar bugetul prevăzut pentru acest an este de 13,5 milioane lei.
Se pregătește programul „Primul salariu“
Un stimulent cu mai mult succes prevăzut în OUG 60/2016 este suma de 500 de lei, neimpozabilă, acordată șomerilor înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, care nu beneficiază de indemnizație de șomaj, în situația în care se angajează cu normă întreagă, pentru o perioadă mai mare de 3 luni. De această primă au beneficiat, în luna ianuarie 2017, un număr de 328 persoane, potrivit datelor primite de la Ministerul Muncii.
Totodată, OUG 60 prevede și stimulente pentru angajatori. De pildă, patronii care încadrează în muncă şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri de lungă durată, tineri NEET (neangajați, fără educație), şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă de 900 lei, pe o perioadă de 12 luni, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă cel puţin 18 luni. De acest stimulent au beneficiat 66 de șomeri cu vârsta peste 45 ani sau părinți unici susţinători ai familiilor monoparentale.
În schimb, doar 26 absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ și un singur tânăr NEET au fost încadrați datorită acestui stimulent. Asta deși rata șomajului în rândul tinerilor este de peste 20%. Pentru a stimula angajarea tinerilor absolvenți de facultate, Executivul vrea să aprobe până la mijlocul anului programul „Primul salariu”, prin garantarea unui salariu de încadrare de 2.500 lei brut timp de trei ani și prin subvenționarea angajatorului cu 50% din cheltuiala salarială, cu menținerea angajării timp de 5 ani.
3 milioane de români au ales străinătatea
Românii preferă să plece în străinătate, pe salarii de la 1.500 de euro în sus, decât să își schimbe domiciliul în alt județ pentru un salariu de 300-400 de euro. Potrivit unui raport al FMI publicat recent, de la începutul anilor ’90, România a înregistrat circa trei milioane de locuitori plecaţi să muncească în străinătate, adică 15% din populaţie.
Plecările s-au accelerat odată cu integrarea în UE şi criza financiară din 2008, fără să se reducă în mod semnificativ în ultimii ani, în pofida unei rate de creşteri economice măgulitoare. Cei mai mulți au plecat din județele sărace și, preponderent, din mediul rural. Cei rămași acasă preferă să lucreze în agricultura de subzistență. Un raport al Băncii Mondiale arăta că nicio regiune nu se poate dezvolta fără a-şi creşte, mai întâi, nivelul de urbanizare. Lucrul interesant în legătură cu România este faptul că cele mai dens populate zone sunt unele dintre cel mai puţin urbanizate, cum e cazul regiunii Nord-Est a țării.
Dezvoltarea infrastructurii de conectivitate care să facă legătura între aceste comunităţi mai îndepărtate, școlile bune şi serviciile de sănătate de calitate vor asigura baza accesării unei varietăți mai mari de locuri de muncă. Accesul la informaţie poate facilita, de asemenea, accesul către diverse oportunităţi. Însă pentru nimic din acestea nu există un plan concret al autorităților.
Piața muncii, o coabitare stranie între surplus și penurie
Emigrația a acentuat deficitul de forţă de muncă și, în pofida posturilor vacante, lipsa calificărilor necesare a împiedicat ocuparea deplină a persoanelor disponibile. Situația este descrisă foarte bine de Daniel Dăianu, membru în Consiliul de supraveghere al Băncii Naţionale a României (BNR). Într-o opinie publicată pe blogul instituţiei, Dăianu nota că piaţa muncii din România reprezintă o coabitare stranie între surplus şi penurie, fapt care creează excedente şi deficite.
„Un echilibru precar priveşte piaţa muncii, tot mai tensionată din cauza migraţiei, nepotriviri între ofertă şi cerere, îmbătrânire etc. Există în această piaţă o coabitare, stranie ar spune unii, între surplus şi penurie”, scrie reprezentantul BNR. În plus, taxele ridicate favorizează munca la negru: Comisia Europeană estimează că la nivel național numărul românilor implicați în economia informală este de aproximativ 1,2 milioane de persoane.