Asadar, la 1 ianuarie 2007 se vor auzi pocnetele dopurilor de sampanie pentru alaturarea Romaniei la clubul elitist UE. Mai putin se stie ca orasul Sulina, supranumit si Europolis (oras-stat), a gazduit din 1856 primul for cu mandat european – Comisia Europeana a Dunarii (CED), punandu-se de acord interesele europene – politice, militare si economice – la Gurile Dunarii. A fost primul parteneriat european de colaborare, respect si pace care avea sa devina si cel mai stabil (pana in 1939). Daca CED a reusit sa functioneze 83 de ani prin atatea schimbari de puteri si conflicte militare, asta s-a intamplat datorita ratiunii si geniului celor care au infiintat o asemenea comisie, asa cum avea sa se intample in anii '50, cand s-au pus bazele UE.
Sulina a fost, asadar, o punte intre Occident si Orient, o comunitate unica si solidara, locul unde s-au transgresat frontierele, devenind un „continent” al armoniei umane, atat de tolerant incat cimitirul numeroaselor natii a acceptat si mormintele unor pirati (cimitirul ar putea intra in patrimoniul european).
Europolis era o urbe aristocratica, cu o densitate enorma pe metrul patrat de eurocrati, inalti functionari care activau la cele zece consulate, la CED, in banci, la casele de comert si cele opt agentii ale marilor companii europene de navigatie. Locuitorii Europolisului se purtau ca cetateni pasnici ai lumii. Exista o solidaritate intre autoritati, marinari si multimea de natii, se inchegau prietenii dincolo de nationalitate, locuitorii erau poligloti, copiii invatau limba partenerilor de joaca. Un adevarat laborator al dialogului intercultural. Un caz unic de unitate in diversitate.
Viata economica a orasului care gazduia CED, bunicul UE, era intensa – 70 de mici intreprinderi, uzina electrica, uzina de apa (la inceput au fost morile de vant construite din resturi de corabii). Comertul era infloritor la confluenta celor trei mari imperii ale vremii. Romania avea mult grau la export (la Sulina se afla bursa graului). Pe aici treceau zilnic 300 de nave. Viceconsulul Kukk scria ca „Dunarea este strada pe care se misca din ce in ce mai bine comertul german spre Orient”. Sulina era unul dintre cele mai competitive spatii economice ale Europei.
Comisarul multilingvismului, Leonard Orban, ar putea sa transforme Sulina intr-un „atelier” al activitatii sale – diversitatea lingvistica – pentru ca si aici s-a plamadit conceptul CE, prin acceptarea etnica intre state si comunitati. Aici pot fi derulate o sumedenie de proiecte transfrontaliere si manifestari dedicate constructiei europene (evenimente cu staif, nu cu iz de periferie balcanica). Nu mai vorbim ca europenii ajunsi la Sulina vor dori sa vada colonia de pelicani, cea mai mare de pe continent.
Multilingvismul a functionat aici fara legi, prin spirit de ingaduinta, consideratie, multiculturalism – unic in Europa. De la 1 ianuarie, UE va avea un curcubeu lingvistic de 23 de limbi oficiale. In Europolis, la numai 5.000 de locuitori traiau in convergenta 27 de entitati culturale, sociale, confesionale (tot 27 de tari va cuprinde UE in 2007) – un adevarat labirint lingvistic, de hommo europaeus – cu scoli grecesti, romanesti, germane, italiene, evreiesti, un gimnaziu, o scoala de arta pentru fete (cu predare in franceza), un institut englez de marina. Sulina avea doua spitale, tipografii, trei ziare, un teatru cu 300 locuri si a fost prima localitate iluminata electric (1882). Exista aici numeroase biserici: anglicana, elena, catolica, armeneasca, ruseasca, ortodoxa, lipoveneasca, geamie turceasca, templu evreiesc. Sulina ar putea deveni gazda multor activitati CE si UE. Festivalul minoritatilor ar putea fi repetat.
1 ianuarie 2007: Ne-am strecurat prin usa care se inchide. UE a adus la bord si Romania, care n-o sa mai priveasca inapoi.
Bun-venit, romani, langa cei 500 milioane de eurocetateni!
