Sâmbătă, 7 februarie, la Conferinţa pentru securitate de la München, Angela Merkel, cancelarul german, nu a părut optimistă în ce priveşte şansele unui acord asupra Ucrainei şi a calificat ca „incert“ succesul misiunii diplomatice pe care a întreprins-o cu preşedintele francez, François Hollande, joi la Kiev şi vineri la Moscova. „Nu există garanţii că Putin va face ceea ce sperăm“. În teren, separatiştii pro-ruşi au intensificat bombardamentele contra forţelor guvernamentale pe toate liniile şi au masat forţe pentru o nouă ofensivă asupra oraşului feroviar Debalţevo şi asupra oraşului-port Mariupol.
Mulţi au prezentat negocierile de la Kiev şi Moscova ca o ultimă şansă pentru împiedicarea transformării conflictului din estul Ucrainei într-un „război total”. Angela Merkel şi François Hollande au aterizat vineri la Moscova pentru a prezenta liderului rus, Vladimir Putin, un plan de ieşire din criză. După cinci ore de negocieri cu uşile închise, liderii europeni au plecat spre Berlin şi respectiv Paris, fără să reuşească să ajungă la un acord. Diverse surse au dezvăluit că propunerile lui Putin sunt inacceptabile în timp ce separatiştii pro-ruşi cer controlul asupra a 15% din estul Ucrainei – în prezent controlează 7%. De trei săptămâni, conflictul, care opune armata ucraineană separatiştilor pro-ruşi în estul ţării, a fost reluat brusc şi violent. Potrivit NATO, separatiştii susţinuţi de întăriri trimise de Rusia, inclusiv tancuri T-80, au preluat controlul a încă 200 km pătraţi. Intervenţiile Angelei Merkel şi ale lui François Hollande
s-au dovedit ineficiente, în schimb Putin a desfăşurat noi arme grele şi 1.000 de militari şi forţe de elită specializate, iar luptele s-au intensificat. Cel puţin 220 de persoane,în mjoritate civili, au murit în bombardamentele şi luptele recente. Kievul a sperat ca iniţiativa diplomatică franco-germană să ducă la o încetare a focului, dar cum poate fi convins Vladimir Putin în acest dosar fierbinte să-şi limiteze acţiunile în viitor? Berlinul şi Parisul sperau să-l convingă pe Putin să calmeze rebelii separatişti, şi toţi au crezut că liderul de la Kremlin va accepta termenii încetării focului având în vedere că i-a primit pe cei doi oficiali europeni.
La München, Angela Merkel a făcut campanie pentru noi negocieri cu Moscova şi Kiev în vederea rezolvării crizei din Ucraina, a respins categoric ideea trimiterii de arme Kievului, avută în vedere de Administraţia Obama şi a avertizat că livrarea de arme pentru ajutarea armatei ucrainene să lupte contra separatiştilor pro-ruşi nu va soluţiona conflictul. Schimbul de replici contradictorii la Conferinţa de la München a relevat fragilitatea consensului transatlantic privind modul de înfruntare a preşedintelui Putin care alimentează criza ucraineană cu arme şi combatanţi pentru separatişti. În zilele premergătoare acestei conferinţe, înalţi reprezentanţi ai SUA, reprezentaţi la München de vicepreşedintele Joe Biden, au făcut apel în favoarea lucrărilor de arme pentru susţinera armatei ucrainene. Schimbarea de opinie în SUA privind livrarea Ucrainei de arme letale reflectă creşterea preocupării americane că Moscova accelerează tăierea unei enclave extinsă economic viabilă în estul Ucrainei care în timp se poate declara independentă. Politică folosită de Putin în Georgia după războiul din 2008 când a încurajat separatiştii din republicile separatiste Abhazia şi Ossetia de Sud să-şi proclame independenţa de Tbilisi. Iar în Transnistria, parte a Republicii Moldova, forţele pro-Moscova au luat un drum similar.
Problema rusă
Atât UE, cât şi SUA ştiu că prioritatea este de a stinge focul între Kiev şi separatişti. Dar la fel de bine, sunt conştiente că problema rusă depăşeşte dosarul ucrainean. „Putin are un complex imperial. Este foarte complicat de negociat cu el pentru că este constant într-o demonstraţie de putere”, susţin analişti occidentali. „Trebuie privit dincolo de Ucraina. Putin vrea să redea Rusiei poziţia de mare putere” asigură şi ex-secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen în The Telegraph arătând că „există puternice probabilităţi ca el să intervină în statele baltice pentru a testa articolul 5 al NATO”. Dar sunt opinii ale experţilor potrivit cărora nu ar fi în interesul Moscovei de a lansa
într-un adevărat conflict armat, Kremlinul dorind mai ales să îşi menţină controlul asupra foştilor săi sateliţi şi să constituie un halo de influenţă în jurul frontierelor sale. Această strategie a debutat cu criza ucraineană, problematica fiind sensibilă încă de la criza din 2008 în Georgia, Abhazia şi în Crimeea anul trecut. Putin doreşte instalarea unei noi zone gri, sub influenţa rusă.
Ce pot face occidentalii în faţa cuceritorului rus? Sub presiunea sancţiunilor şi a căderii preţului petrolului economia rusă gâfâie, rubla se prăbuşeşte, iar nemulţumirea ruşilor nu este prea departe. Dar se observă că, cu cât Putin este în dificultate cu politica sa internă, cu atât mai mult doreşte să-şi orneze blazonul cu politica externă şi ştrangularea economică l-ar putea împinge pe Putin să devină din ce în ce mai belicos.
Semn al fisurilor în abordarea occidentalilor faţă de Rusia, înaltul comandant militar al NATO, generalul american Philip Breedlove a semnalat că doreşte ca Alianţa să aibă în vedere trimiterea de arme în Ucraina.
