Zilele acestea a aparut varianta in romaneste (semnata de Victor Scoradet) a autobiografiei lui Günter Grass, publicata in 2006. Cartea se numeste "Decojind ceapa" (gasesti miezul, respectiv adevarul) si are meritul ca – intr-un amestec doua parti autobiografie, una fictiune – dezvaluie trecutul nazist al autorului. Dupa ce, ani la rand, s-a erijat in constiinta-fanion a natiunii germane, castigatorul Nobelului a fost pus la zid de propriii sai cititori. Presa a sarit ca arsa: rusine! Lech Walesa a propus sa i se retraga cetatenia de onoare a orasului Gdansk (fostul Danzig), locul de nastere al prozatorului. Se vorbea si ca i se va lua inapoi Nobelul, obtinut in 1999 (desi nu exista nici un astfel de precedent). Sa nu mai spun ca unii l-au acuzat ca ar fi vanat publicitatea cu orice pret, disperat ca nu-si va vinde cartea.
Pe scurt, a fost un moment de cumpana nu atat pentru cariera lui scriitoriceasca, intrata acum in ultima runda, cat pentru cartile care l-au facut celebru, judecate retrospectiv, cu o lentila deformatoare ne-estetica. Desi de talentul lui nu se mai poate indoi nimeni, criticii i-au sarit la beregata pentru ca a pozat in moralist si in justitiar cand, de fapt, in tinerete, fusese hitlerist. Obosit probabil de povara sisifica a secretului, purtat in carca mai bine de sase decenii, Günter Grass a declarat ca a fost membru al Waffen SS la 17 ani. I-a trecut repede "nebunia", insa pentru detractorii de meserie e suficient. Ei pot amplifica aceasta pata, o pot hrani cu speculatii, eventual secondati de media lacoma de scandal, si uite-asa ne trezim ca autorul "Tobei de tinichea" va fi peste 20 de ani aspru judecat pentru o clipa de ratacire a junetii.
