Codul Fiscal a stârnit furii, dezbateri, neliniști, calcule. Mai ales calcule. Veniți și neaveniți au ieșit la table în piețele publice și, în funcție de simpatia politică sau de interesul economic, au susținut sau au desființat Codul Fiscal. Râuri de cifre și detalii au îngropat, de fapt, lucrul cel mai important: principiul. E mai simplu de citit decât de interpretat după cum scriu alții!
Codul Fiscal stabilește cine este proprietarul muncii
Principiul cel mai important pe care se așază Codul Fiscal este cel care stabilește cui îi aparține, de fapt, munca. Eram rămași în urmă. Funcționam într-o perspectivă aproape feudală, în care „patronul” era cheia muncii mele ca angajat. Raporturile mele cu munca erau aproape exclusiv controlate de angajator.
Codul Fiscal schimbă această paradigmă. Mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat, dincolo de evidenta descurajare a evaziunii, întărește angajatul. Acestuia i se recunoaște faptul că este și el proprietar al muncii depuse într-o firmă, oricare ar fi aceasta. Angajatului i se recunoaște acest drept, îi crește puterea de negociere (și nu numai) și face echitabilă relația dintre angajator, angajat și muncă.
