Scenariul procurilor masluite cu scopul de a intra in posesia proprietatilor romanilor stabiliti in strainatate a fost aplicat cu succes de „reteaua Stan” si in cazul vilei din strada Logofat Luca Stroici nr. 15. Escrocii s-au intrecut pe sine insasi si au reusit performanta de a obtine imputernicire de la o persoana decedata. Mai mult, imobilul a fost vandut chiar inainte ca fostul primar al Capitalei Viorel Lis sa emita dispozitia de restituire. Judecatori, notari si procurori nu au fost insa deranjati de aceste mici amanunte. Pentru a face pierdute urmele infractiunilor, intre apropiatii lui Stan Anton s-au incheiat mai multe contracte de vanzare-cumparare in urma carora vila a trecut de la un proprietar la altul. Noii intrati in schema escrocilor sunt: Vladescu Olt Marin Nicolae Simon – personaj ce-l vom mai regasi si in alte tranzactii imobiliare, Anghel Paula si Anghel Viorica Argentina – surorile sotiei lui Stan Anton, Stan Anghel Carmen Liliana.
Cazul Samsonovici
Situat intr-o zona centrala a Bucurestiului, cu o valoare estimata la peste un milion de dolari, imobilul din strada Logofat Luca Stroici nr. 15 a trezit din plin interesul gruparii lui Stan Anton. Dupa ce a aflat ca vila a apartinut generalului Samsonovici, iar posibilii mostenitori ai acestuia (sotia – Samsonovici Margareta, respectiv fiica – Samsonovici Lucia) s-au stabilit in Belgia, lucrurile au mers cat se poate de simplu pentru Stan. Astfel, in 1998, Judecatoria sectorului 2 a Capitalei primeste doua cereri prin care se solicita statului roman sa lase „in deplina proprietate si linistita posesie” imobilul in discutie urmasilor proprietarilor. Prima dintre cereri este formulata de Anghel Paula, sora lui Stan Anghel Carmen Liliana. Stabilita in Italia, Anghel Paula emite pretentii asupra imobilului, sustinand ca detine o procura oferita de unul dintre mostenitorii lui Samsonovici Nicolae, respectiv de sotia acestuia, Samsonovici Margareta. Acelasi lucru il sustine insa si o anume Merticaru Liliana, care se prezinta ca fiind mandatata de fiica defunctului Samsonovici Nicolae, Samsonovici Lucia. Instanta nu-si bate capul prea mult si hotaraste, ciudat – in absenta paratilor Consiliul General al Capitalei si SC Apolodor SA, sa restituie imobilul. Dar, ce e mai important, anuleaza un certificat de mostenitor din 1996 ce stabilea ca Samsonovici Lucia este unicul mostenitor.
Decedata de 10 ani, improprietarita
in favoarea lui Stan
Se decide in schimb ca sunt mostenitori ai vilei din strada Logofat Luca Stroici nr. 15 atat Samsonovici Lucia – in calitate de fiica, cat si Samsonovici Margareta – in calitate de sotie supravietuitoare. Numai ca, eroare: Samsonovici Margareta decedase si ea de 10 ani de zile, adica din 1989. Cum mortii nu striga din mormant, decizia instantei din data de 16.12.1998 ramane definitiva. Astfel se face ca, desi decedata, Samsonovici Margareta ajunge sa aiba in proprietate aici, printre cei vii, o cota de 11/32 din imobilul din strada Logofat Luca Stroici, diferenta de 21/32 revenind fiicei sale. In aceste conditii, primarul de atunci al Capitalei se conformeaza si la data de 05.04.1999 dispune restituirea. Sacalii nu mai au rabdare si incep sa-si vanda vila inainte de a fi emisa dispozitia de restituire.
Spalarea urmelor
La data de 31 martie 1999, cand Primaria Capitalei nu emisese inca dispozitia, a aparut si Vladescu Olt Marin, care i-a vandut lui Stan Anton, in numele lui Samsonovici Lucia, cota de 21/32 din imobilul si terenul aferent situat la nr. 15 pe strada Logofat Luca Stroici. Aceasta tranzactie a fost posibila datorita unei imputerniciri miraculoase, incheiata pe data de 10 martie 1999, la Bruxelles, prin care Samsonovici Lucia ii oferea lui Vladescu Olt Marin dreptul de a-i vinde proprietatea. Pretul obtinut a fost de 150.000 de dolari. Vila nu ramane insa prea mult timp in posesia lui Stan. Doua saptamani mai tarziu, pe data de 16 aprilie, acesta vinde mai departe cota de 21/32 din imobil sotiei sale, Stan Anghel Carmen Liliana. Cumparator de „buna-credinta”, aceasta plateste 400.000 de dolari. Cum insa mai ramanea de recuperat si cealalta parte de 11/32 din imobil, in actiune au intrat imediat surorile lui Stan Anghel Carmen.
Pe data de 23 aprilie se incheie un contract de vanzare-cumparare intre Anghel Paula si Stan Anghel Carmen Liliana. Prin acesta, in numele lui Somsonovici Margareta – decedata de 10 ani, Paula i-a oferit surorii sale si restul de 11/32 din vila. In urma acestui targ Stan Anghel Carmen Liliana devine proprietara absoluta a imobilului. Afacerea a ramas insa controlata tot de Stan Anton, care a primit de la sotie procura speciala pentru a administra cu puteri depline vila din strada Logofat Luca Stroici. Dupa alte cateva vanzari, imobilul a ajuns acum sa fie detinut de Camera de Comert a Austriei.
10 hectare in Baneasa…
O alta mare lovitura a adus gruparii lui Stan Anton un profit de circa cinci milioane de dolari. De aceasta data escrocii nu au mai furat proprietatea vreunui cetatean stabilit in strainatate, ci terenuri apartinand statului roman. Este vorba de 10 hectare de teren ce au apartinut Statiunii de Cercetari si Productie Pomicola Baneasa (SCPP Baneasa). Vanat de multi pentru valoarea sa mare, terenul a ajuns pana la urma tot in posesia lui Stan Anton si a sotiei sale, Stan Anghel Carmen Liliana. Scos in fata si in aceasta escrocherie, Vladescu Olt Marin a revendicat Comisiei Judetene de stabilire a drepturilor de proprietate Ilfov o suprafata de 10 hectare de teren. Desi nu s-a putut demonstra faptul ca Vladescu ar trebui sa primeasca terenul exact la marginea Soselei Bucuresti-Ploiesti, „mostenitorului” i s-a oferit intreaga suprafata exact „la sosea”. In conditiile in care nu era nici macar cert faptul ca Vladescu Olt Marin are calitatea de mostenitor, Comisia Judeteana Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate nu s-a mai chinuit sa indice si amplasamentul exact. Cum insa terenul se afla in proprietatea unei statiuni de cercetare si legislatia de atunci nu permitea restituirea, Prefectura Ilfov a facut imposibilul. A depus toate diligentele pentru ca terenul SCPP Baneasa sa fie scos din domeniul public al statului si trecut in cel privat al statului. Astfel, la data de 30 martie 2000, Guvernul a emis o hotarare prin care scotea de la SCPP Baneasa 3,8 hectare de teren. Acestea erau puse la dispozitia Comisiei locale Otopeni pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Conform legii, din cele 10 hectare Vladescu putea primi ca atare doar 0,5 hectare de teren. Pentru diferenta de 9,5 hectare urma sa primeasca actiuni la SCPP Baneasa. A fost insa suficient. La scurt timp, pe langa cele 0,5 hectare SCPP Baneasa a renuntat si la diferenta de 9,5 hectare. Intreaga suprafata a fost retrocedata „la sosea”, sa aiba pret bun la vanzare.
…pentru escrocii lui Stan
Potrivit documentelor pe care le detinem si care vin sa evidentieze rolul de paravan al lui Vladescu Olt Marin, intreaga suprafata de teren fusese vanduta de acesta cu mult inainte chiar de a fi pus in posesie. Din data de 17 octombrie 1999 adevaratul proprietar al terenului a fost Stan Anton. Nu direct, ci prin intermediul sotiei sale, Stan Anghel Carmen Liliana, si al unui alt amic de escrocherii, Didu Marian. In data de 17.10.1999 acestia au cumparat de la Vladescu, culmea, reprezentat de Stan Anton – domiciliat in Germania, pentru doar 100.000 de dolari, cele 10 hectare de teren. Iar de aici incolo au miscat din coate pentru a reusi sa le obtina. Gratie bunavointei fostei directoare a SCPP Baneasa, Balan Viorica, Stan Anghel Carmen Liliana si Didu Marian au reusit aproape imposibilul. A doua zi au si stabilit locatia terenului. Au primit cele 10 hectare unde au vrut si, mai mult decat atat, chiar daca parte din teren apartinea sectorului 1 al Capitalei, ei au fost improprietariti de… Primaria Otopeni. Gestul directoarei nu a ramas nerasplatit, ea beneficiind apoi de o sponsorizare in valoare de 25.000 de dolari din partea lui Didu. Terenul, pe care intre timp s-a construit un hypermarket, a fost apoi repede vandut de gasca lui Stan, pretul obtinut fiind de circa cinci milioane de dolari.
Zana buna a lui Stan Anton: procurorul Gherta
Fara nici o alta ocupatie decat aceea de a insela, Stan Anton a reusit sa blocheze mai toate anchetele penale referitoare la infractiunile sale. Cel care il ajuta pe Stan sa iasa din toate incurcaturile este procurorul Constantin Gherta, de la Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In ultimii doi ani, atunci cand la nivelul unei procuraturi sau unei sectii de politie s-a deschis vreun dosar privind faptele lui Stan, procurorul Gherta s-a interesat imediat de dosare. Pentru a musamaliza infractiunile escrocului, Gherta cerea cauzele, motivand ca le va lucra el. Inevitabil, acestea au fost solutionate cu neinceperea umaririi penale. La nivelul Directiei Cercetari Penale din IGP exista un dosar privind tranzactia referitoare la terenul din Baneasa, dar si aici lucrurile treneaza. De mai bine de un an nu s-au facut progrese si doar inspectoarea Irimescu poate spune de ce.
Improprietarirea s-a facut in afara legii
Parte din aspectele semnalate mai sus au fost evidentiate si de un control realizat la SCPP Baneasa. Acesta a semnalat faptul ca improprietarirea in favoarea lui Stan Anghel Carmen Liliana si a lui Didu Marian, precum si a altor cateva persoane s-a facut ilegal. „Hotararile Comisiei Locale Otopeni, jud. Ilfov, sunt in afara prevederilor legale: terenurile aflate in categoria domeniului public al statului sunt scoase din circuitul civil si nu pot face obiectul restituirii in natura. Asta cu atat mai mult cu cat prevederile legale privind restituirea in natura se refereau la fostele IAS-uri, si nu la statiuni de cercetare, asa cum este cazul SCPP Baneasa. Mai mult, verificarile au subliniat si faptul ca cererea de restituire trebuia operata de Primaria Municipiului Bucuresti, pe raza caruia se afla amplasat terenul, si nu de Primaria Otopeni.
