Am simtit un puternic sentiment de jena ca sunt roman, marti seara, cand i-am vazut la Cluj pe adevaratii eroi, militarii batalionului 811 infanterie Dej (Dragonii transilvani) coborand pe usa din spate a avionului, intr-un anonimat perfect. Nu i-a intampinat nimeni – in schimb, “vedeta” Adrian a descins de la Business-Class si i-a facut pe ziaristi – cata frunza si iarba – sa se calce in picioare pentru a-i smulge o declaratie dupa aventura irakiana. Mai lipsea fanfara. Pentru Dragoni nu s-a organizat o conferinta de presa. “Armata” de jurnalisti era preocupata sa soarba vorbele Tamplarului, devenit erou pentru imbecilitatea de a se crede in vacanta intr-o unitate americana si sa filmeze “un perimetru”.
Militarii intorsi acasa or fi realizat ca, in vreme ce ei indurau greutatea razboiului, canicula si furtunile de nisip, la Bucuresti s-a iscat un scandal politic de proportii? Cand i-am vazut stingheri pe infanteristi, in vreme ce “eroului” i se dadea cea mai mare atentie, mi-am dat seama ca de la asa ceva ni se va trage prabusirea institutiilor statului.
“Eroii” au facut pana la urma rau Romaniei, dar noi ii tineam la ambasada, erau tratati “super”, sunati de la inalt nivel, sa li se spuna ca sunt asteptati cu drag acasa, chiar daca au incalcat legea, iar ei au descins din aeronava cu ochelari negri pe cap. Fite de vedete si raspunsuri in doi peri. Militarii coborau impovarati de cazarmament, iar cei doi “amarati” – cu geamantane moderne. Cei fara merite s-au bucurat de toata atentia. Jurnalistii nu erau interesati de militarii intorsi din misiune, ci de Tamplar: “Cum parea? Obosit?”; “Ce veti face in zilele urmatoare?” O singura intrebare mai ca lumea: “Cum se lucreaza cu rindeaua?”. Presa s-a napustit asupra “eroilor”, le-a sorbit vorbele, dupa ce timp de o saptamana le-a facut statuie. Fraze emfatice, de ziceai ca a descins regina Angliei: “Avionul a facut escala la Cluj, de unde a coborat Adi Gancean”; “Primul roman care a pus piciorul pe pamant romanesc a fost Adrian Gancean”; “Aeronava care-i aduce acasa”. Stirile maratonului mediatic despre Tamplar si Electrician au figurat la capitolul “Relatii internationale”.
“S-au intors acasa”, “Bucuria revederii”, “Revedere emotionanta” – alte titluri in mass-media. Nu despre cei 65 de infanteristi reveniti de pe front, ci despre “martirii din Irak”, eruditii Adi si Nelu. Fatucele stau si acum pe la porti sa vada daca s-au odihnit si au gustat sarmalele. Si, dupa ce s-a odihnit, Tamplarul a aparut cu aceiasi ochelari de soare Armani pe cap, ca un star. Cu toale in pas cu “tendintele”. Ii lipseau o bentita pe frunte si un trabuc. Era de asteptat sa participe si la talk-show-uri. Nici sotia lui Nelu nu mai divorteaza. Cum sa lasi tocmai acum o vedeta?
In Romania poti deveni vedeta facand poze in zone interzise. Simpli muncitori intr-o baza militara, nu turisti dornici de amintiri. Cei doi au toate atuurile sa intre in politica, ori sa joace intr-o telenovela siropoasa, melodramatica, domestica. Femeile vor plange cu batistele in mana si vor pleca la prasila la ora 11, dupa ce au revazut episodul in reluare. Ar putea sa-i bata in celebritate pe Prigoana si Columbeanu.
“Scandalul muncitorilor din Irak” a incins multe minti. “Dezbaterea” s-a lasat cu demisia ministrului de Externe. Datorita pseudovedetelor Adi si Nelu, care n-ar fi actionat cu rea-credinta si n-au avut intentii ostile. Ca sa ajunga o diseuza sa-l sfatuiasca, intr-un tabloid, pe ministrul de Externe sa i se alature, intr-un duet. Mai bine kamikaze. Telenovela compromite pana si razboiul. Ungureanu n-a cazut din cauza razboiului din Irak, ci a terenului mlastinos de la Bucuresti. M-a durut si-mi venea sa urlu cand Tamplarul a fost intrebat: “Aveti un mesaj pentru Razvan Ungureanu?”
